Sărbătoare pentru călugării de la Schitul Iezer
• Cuviosul Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit în Biserica Ortodoxă la data de 23 noiembrie
Sfântul Antonie era de neam român și a trăit în vremea domnului Țării Românești Matei Basarab (1632-1654) și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688 și 1714). Impresionat de viața aleasă pe care o duceau călugării, a intrat în viața monahală la Schitul Iezeru din Vâlcea. În viața mănăstirească, Cuviosul Antonie a trăit într-o mare nevoință, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că ar fi în trup duhovnicesc, ca un înger.
Dorind să sporească nevoințele monahicești, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta cunoscând că este monah cu mult har și de mare folos multora, l-a sfătuit să renunțe. Cuviosul Antonie îi ascultă sfatul și în jurul anului 1690 s-a retras la câțiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu același nume, unde și-a găsit adăpost într-o peșteră. Aceasta i-a devenit chilie și loc de reculegere.
Nemulțumit că nu avea un loc anume rânduit pentru rugăciune, a început să sape alături un mic paraclis în stâncă, lărgind stânca în așa fel încât să poată face din ea un lăcaș de închinare și de preamărire a lui Dumnezeu. Terminând această bisericuță, i-a pus o catapeteasmă și icoane, înzestrând-o cu cele necesare săvârșirii dumnezeieștilor slujbe. Episcopul Ilarion al Râmnicului a sfințit acest lăcaș.
În această bisericuță s-a rugat mereu cuviosul Antonie, până la sfârșitul vieții. Cobora la schit doar în duminici și sărbători pentru a asculta Sfânta Liturghie și a primi Trupul și Sângele Domnului. Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul a cunoscut când urma să treacă din această lume la viața veșnică și i-a spus ucenicului său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte, că sfârșitul său se apropie, iar după ieșirea sufletului, să se nevoiască să pună trupul său în gropnița pe care a săpat-o singur în piatră.
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se, Cuviosul a trecut la Domnul.
Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 ani și a trăit în total 92 ani. Mutarea sa la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea la 21 iunie 1992.
Sfintele Moaște ale Cuviosului Antonie au fost așezate în Biserica Schitului Iezer. O părticică din Sfintele sale Moaște se află și la Schitul Darvari din București.