Sărbătoare mare la Surpatele


Duminica trecută, icoana Mai­cii Domnului păstrată în biserica Mă­năs­tirii Surpatele, din județul Vâlcea, a fost prăznuită cu mare bucurie de toți cei care au pășit pragul sfintei mănăstiri. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfin­țitul Părinte Varsa­nu­fie, Arhiepiscopul Râmnicu­lui, care a condus și procesiunea în jurul bisericii brâncovenești cu icoa­na făcătoare de minuni a Maicii Dom­nului. În cuvântul Său de învăță­tură, Înaltpreasfințitul Părin­te Var­sa­nufie a relatat minunea pe­tre­cută cu icoana Maicii Dom­nului „Pro­dromița” din Sfântul Munte Athos și a întărit faptul că Maica Dom­nului ne ocrotește viața și ne po­vățuiește spre Fiul ei și Dum­nezeul nostru, în măsura în care și noi ne arătăm râvnitori în a împlini voia lui Dumnezeu și poruncile Sa­le, care sunt izvor de dragoste, bunătate și fericire. Înaltpreasfinția Sa a sădit în inimile credincioșilor și cuvântul Maicii Domnului pe care, la Nunta din Cana Galileii, dânsa l-a rostit către cei care s-au plâns că nu mai au vin. Trimițându-i la Hristos, Maica Domnului le-a zis: „Faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5). Și în această icoană, ca în toate cele­lal­te, Născătoarea de Dumnezeu ni-L arată până la sfârşitul veacurilor pe Fiul ei si Dumnezeul nostru ca fiind „Calea, Adevărul și Viața”. Îndată după Sfânta Liturghie, icoana Maicii Domnului a fost purtată în jurul bisericii, în glas de clopote, toacă și cântări bisericești închinate Maicii Domnului. Numeroși credincioși au fost prezenți la slujbă și s-au rugat Maicii Domnului să mijlocească înaintea Bunului Dumnezeu pentru împlinirea rugăciunilor. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Surpatele, numită „Smolenskaia”, este de origine rusească și se crede că a fost pictată cândva în perioada anilor 1690-1700. Prima mărturie despre această icoană datează din anul 1953, când monahia Antonina Oprea, din obștea monahală a Mănăstirii Surpatele, a fost trimisă în ascultare la Mănăstirea Brân­co­veni, din județul Olt. În timp ce făcea curățenie în podul unei vechi clădiri din incinta mănăstirii, mona­hia Antonina a găsit această icoană a Maicii Domnului, fără nici o în­sem­nare suplimentară. Cu mare evla­vie, monahia Antonina a luat icoana și a așezat-o în chilia sa din Mănăstirea Surpatele.
Într-o zi, însă, monahia a văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu plângând cu lacrimi frumos mirosi­toare. Îndată a fost chemat Preasfin­ţitul Iosif Gafton al Râm­ni­cului, care, împreună cu o comisie de specialişti, a hotărât ca icoana Născătoarei de Dumnezeu să fie declarată „Făcă­toa­re de minuni” și aşezată în biserica mare. Tot atunci s-a stabilit ca icoana să fie prăz­nuită în mod special în data de 12 iulie, odată cu icoana făcă­toare de minuni numită „Prodo­mița”, aflată în biserica Schitului românesc Pro­dro­mu, din Sfântul Mun­te Athos. Astfel, cinstirea icoanei Maicii Domnului a devenit, după „Sfânta Treime”, al doilea hram al cti­toriei brâncove­nești de la Surpatele.
Maica Domnului nu a încetat ni­cio­­dată să-și arate puterea și dra­gos­tea pentru cei credincioși. Spre exem­plu, în anul 1975, un credin­cios din Oc­nele Mari, județul Vâl­cea, fiind bol­nav de epilepsie, s-a rugat înain­tea aces­tei sfinte icoane a Maicii Dom­nu­lui și a fost îndată tămăduit. În semn de recunoştinţă, el a sculptat în lemn iconostasul actual în care este aşe­zată icoana. E firesc, însă, că mi­nu­nile neştiute sunt cu mult mai multe.
Nifon Dorin IANCU