Sărbătoare imensă printre creștinii ortodocși: Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir – „Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!”


Viața
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu (284-311) și era fiul voievodului cetății Tesalonicului, botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Și îl învățau părinții în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credințe, luminându-i cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și milostenia cea către săraci, săvârșind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Și așa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Și tânărul creștea cu anii și cu înțelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Și, ajungând la vârsta cea mai desăvârșită, părinții lui s-au dus din vremelnica viață, lăsând pe tânărul Dimitrie moștenitor nu numai al multor averi, ci și al bunului lor nume.
Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia și, cunoscându-i înțelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Și a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetățeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe față dreapta credință și aducând pe mulți la Hristos.
Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creștin și s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciții, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, și a venit împăratul și la Tesalonic. Și, Dimitrie fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creștin și a defăimat închinarea păgânească. Și îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniță, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.
Și se bucură împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit. Lie, vandal de neam, înalt, puternic și înfricoșător la chip, că se lupta cu cei viteji și-i ucidea, aruncându-i în sulițe. Deci, era acolo un tânăr creștin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruțare pe oameni, mai cu seamă pe creștini, s-a aprins de râvnă. Și vrând să se lupte cu Lie a alergat la Sfântul, în temniță, cerând de la dânsul rugăciuni și binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaș de oameni. Și, însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: „Du-te și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”
Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Și îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. Și s-a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostași, poruncindu-le să-l străpungă cu sulițele pe Sfântul, în temniță, că a fost pricina morții lui Lie. Și aceasta, făcându-se îndată, marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Și s-au făcut la moaștele lui multe minuni și prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat capul și Sfântului Nestor.
Tradiții și obiceiuri, superstiții și mituri
Această sărbătoare este întâmpinată în fiecare an cu hramuri răsunătoare, pomeni cu colaci delicioși, dar și jocuri cu focuri vii. Mai mult, prăznuirea Sfântului Dumitru marchează și ultima dintre cele mai importante sărbători ale toamnei. După hramul Sfintei Parascheva, Sfântul Dumitru reprezintă ultima și cea mai însemnată sărbătoare a toamnei, care, conform superstițiilor pastorale, reprezintă începutul iernii.
Printre cele mai spectaculoase obiceiuri care se săvârșesc în ajun de Sâmedru sunt focurile vii. În ajunul sărbătorii, în noaptea de 25 octombrie se ține „Focul lui Sâmedru”, moment în care oamenii obișnuiesc să aprindă focuri în curți sau pe dealuri, peste care copiii sar pentru a fi sănătoși iar tinerii să se căsătorească.
Conform tradiției, persoanele care sar peste flăcări vor fi sănătoși întregul an și feriți de necazuri, nenorociri și boli. Rolul focului este de a alunga atât fiarele, având și puteri roditoare, astfel încât după ce este stins oamenii obișnuiesc să arunce în grădină cenușa și cărbunii. Femeile mai înaintate în vârstă, în special cele din mediul rural, obișnuiesc să împartă covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate tuturor celor care sar peste foc.
De asemenea, în această zi se pomenesc și morții și se dă de pomană colivă de Sâmedru dar și colaci în formă de cruce.
Conform tradiției, Sâmedru era considerat patronul păstorilor care adaugă în cadrul superstițiilor un străvechi obicei care în regiunea Moldovei se practică și în zilele noastre. Pentru a putea vedea cum va fi iarna care vine, păstorii obișnuiesc să își așeze cojocul pe iarbă în mijlocul oilor, așteptând să vadă care oaie se va așeza pe el. Dacă o oaie neagră se așează înseamnă că iarna va fi una bună, în timp ce dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aprigă.
O altă datină prin care oamenii obișnuiau să vadă cum va fi vremea era mersul oilor în dimineața de Sfântul Dumitru. Dacă se va trezi prima oară o oaie albă și va merge spre sud iarna va fi una grea, iar dacă se va trezi una neagră și va merge pe nord, iarna va fi ușoară. În Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după Sânmedru vor avea parte anul viitor doar de pagubă. În regiunea Olteniei, oamenii cred că doar dacă vei respecta toate tradițiile acestei sărbători vei fi într-adevăr protejat de necazuri și primejdii. Tot astăzi, se taie și coama cailor tineri pentru ca aceasta să crească frumoasă. Totuși, de Sfântul Dumitru nu trebuie folosit pieptenul. În caz contrar, vei atrage asupra ta necazuri și primejdii.
Conform credinței populare, Sfântul Dumitru este ziua în care toate socotelile sunt lichidate (chirii, împrumuturi), care au fost făcute cu șase luni în urmă, însă și încheierea altora noi.
Mai mult, de Sfântul Dumitru, servitorii se tocmesc pentru diverse treburi și se strică stânele. În unele zone, țăranii îl prăznuiesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fiind cel care a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtășanie.
Biserici vâlcene cu hramul Sfântului Dumitru
În județul nostru, sunt consemnate o salbă de locașuri de cult cu hramul sfântului Dumitru: Biserica Sf. Dumitru, Str. Brâncoveanu Constantin 1, municipiul Râmnicu Vâlcea, Biserica Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru, Morilor 30, municipiul Râmnicu Vâlcea, Biserica Sf. Dumitru, Str. Calea lui Traian 647, oraş Băbeni, Biserica Sf. Nicolae, Sf. Evanghelist Matei și Sf.Dumitru, sat Băbeni-Oltețu; comuna Diculești, Biserica de lemn Sf. Dumitru, sat Băiașu; comuna Perișani, Biserica de lemn Sf. Dumitru, sat Dimulești; comuna Mădulari, Biserica Sf. Nicolae, Sf. Dumitru și Sf. Ioan Botezătorul, sat Făurești; comuna Zătreni, Biserica Sf. Dumitru, sat Jaroștea; comuna Glăvile, Biserica de lemn Sf. Dumitru, sat Măldăreștii de Jos; comuna Măldărești, Biserica Sf. Dumitru, sat Pârâienii de Sus; comuna Livezi, Biserica Sf. Dumitru, sat Predești; comuna Nicolae Bălcescu, Biserica de lemn Sf. Dumitru, sat Șușani; comuna Șușani, Biserica Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru, Țeica; oraș Ocnele Mari, Biserica de lemn Sf. Dimitrie, sat Dămțeni; orașul Berbești, Cartier Păsărei, Biserica Sf. Nicolae și Sf. Dimitrie, Aleea Chera Gârlescu Vasile 1, municipiul Drăgășani.