Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoarea păgână a ortodoxiei românești
• marchează începutul verii, la trei zile după solstiţiul de vară, când soarele se află pe boltă în cel mai înalt punct şi este ziua cea mai lungă
Ortodocșii români sărbătoresc, în fiecare an, pe 24 iunie, Sânzienele sau Drăgaica. În popor, se credea că noaptea care precedă ziua de Sânziene este una magică în care toate minunile sunt posibile. Tot în această noapte atât forțele binelui cât și cele ale răului ating apogeul. Creștinii din Moldova se roagă în această zi la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, sperând ca astfel vor scăpa de necazuri, suferințe dar și de boli.
Numele de Sânziene provine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor. Totuși, Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele (această denumire este folosită în special în sudul țării). Semnificația acestei sărbători este una a iubirii și a fertilității.
Conform credinței populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid iar Sânzienele încep să danseze. Această sărbătoare este una a Soarelui, a dragostei dar și a poftei de viață.
Dacă ar fi să ne luăm după legende, acestea spun că sânziene sunt niște ființe foarte frumoase care trăiesc pe câmpii sau în păduri. Acestea se prind în horă și conferă florilor sau buruienilor întrebuințări deosebite. Plantele devin de leac, care să ajute oamenii să amelioreze sau să vindece toate bolile. Mai mult, în noaptea aceasta, Zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ, cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite și contribuie la înmulțirea animalelor și a păsărilor. Iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns, Sânzienele tămăduiesc bolnavii și apără semănăturile de grindină.
Există superstiția conform căreia persoanele care nu sărbătoresc în mod corespunzător această zi vor ajunge să supere Sânziene. Acestea se răzbună pe femeile care nu sărbătoresc această celebrare, pocindu-le gura. Totuși, nici bărbații nu scapă ușor. Cei care au jurat strâmb sau au făcut unele fapte rele vor suferi pedepse îngrozitoare.
În unele regiuni din țară încă se ține tradiția de Sânziene, când fetele mari culeg flori de sânziene de pe câmp și le împletesc cununi. Mai apoi, fetele le aruncă peste case coronițele. Iar dacă acestea se lovesc sau ajung să se agațe de horn, acest lucru înseamnă că urmează o cununie în cel mai scurt timp. În zorii zilei de 24 iunie băieții se adună în cete și bat satele în lung și în lat cu flori de sânziene la pălării. Tot în aceeași zi, se alege Drăgaica. Aceasta este aleasă dintr-un grup de șapte fete. Aleasa trebuie să fie cea mai cuminte, cea mai frumoasă, dar și cu cea mai bună inimă dintre toate. După ce fata este aleasă, aceasta este împodobită cu spice de grâu în timp ce restul tinerelor se îmbracă în alb. Mai apoi, alaiul pornește prin sat. La răscruci de drumuri, fetele fac o horă și încep să cânte voioase.
Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se referă la roua din noaptea de Sânziene. Despre aceasta se crede că ar avea proprietăți miraculoase. În multe regiuni ale globului credincioșii cred că dacă te stropești cu aceasta pe trup, acesta va deveni frumos și suplu. Iar dacă te speli cu rouă pe față vei deveni chipeș și mândru. Dacă te aventurezi și te decizi să culegi în dimineața sărbătorii roua de pe frunze de sânziene aceasta va vindeca artroza și durerile osoase.
Unele persoane mai numesc sărbătoarea de Sânziene și Amuțitul Cucului. Dacă acesta încetează din cântat înainte de Sânziene, vara va fi una secetoasă. Pentru ca oamenii să fie sănătoși și a avea spor la munca câmpului, aceștia se încingeau peste șale cu tulpini de cicoare.
Pentru a alunga spiritele rele oamenii aprindeau focuri peste care se aruncau substanțe foarte puternic mirositoare. Mai mult se buciumă și se strigă în jurul focurilor pentru a ține la distanță spiritele malefice.
În unele sate din partea de sud-vest a Bucovinei se ținea și obiceiul boului înstrutat. În cadrul ceremoniei, masca taurină murea și renăștea simbolic la acest început de timp calendaristic.
Tot de Sânziene au loc și bine cunoscutele bâlciuri. Acestea reprezentau un prilej ideal pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.
În celebra sa lucrare ”Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir spune că sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaicelor ar proveni din ”vechii idoli ai dacilor: ”… toţi ţăranii moldoveni se scoală în acea zi înaintea zorilor şi privesc cu ochi mari răsăritul Soarelui, şi cum ochiul nu suferă prea mult această lumină şi – tot din pricina ei – începe să se zdruncine şi să tremure, ei pun pe seama Soarelui tremurătura pe care o simt în ochi şi se întorc voioşi acasă, după ce au făcut această încercare”; ”După cum se vede, prin ea (Drăgaica – n.red) o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului, când încep să se coacă semănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe năframe colorate şi-i pun pe mâini cheile de la jitniţe. Drăgaica împodobită în acest chip se întoarce de la câmp spre casă, cu mâinile întinse şi cu năframele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, şi cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă, cântând şi jucând laolaltă cu toate tovarăşele ei de joc, care o numesc foarte des sora şi mai-marea lor în cântecele alcătuite cu destulă iscusinţă. Fetele din Moldova doresc din toată inima să aibă parte de această cinste sătească, deşi în cântecele lor spun mereu, după datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani”.