S.O.S., bisericile de lemn din Vâlcea!

• am salvat monumente istorice, dar mai avem multe de făcut • 88 de biserici din lemn, multe în stare de degradare

Avem monumente istorice de cult cu care ne putem lăuda, dar, din păcate, suntem pe punctul de a pierde aceste biserici din lemn. Nepăsarea, indolența și intervențiile neautorizate nu fac decât să sluțească aceste monumente. 88 de biserici din lemn sunt în Vâlcea, iar multe dintre aces­tea sunt în suferință. „Bisericile din lemn nu se mai construiesc. Acum se fac mari, impunătoare. Lemnul este mai ușor degradabil. Avem biserici care „plâng”, pur și simplu”, susține Florin Epure, șeful Culturii vâlcene. Sunt biserici care au fost salvate, dar și biserici ce stau să cadă în orice moment. De-a lungul anilor s-a reușit salvarea anumitor momente, cum ar fi: Biserica de lemn „Cuvioasa Paras­chiva” din satul Marița – Vaideeni, construită în anii 1556-1557, Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Costești – Grușetu, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Mângureni – Nicolae Bălcescu (1785), „Intrarea în Biserică” din satul Mrenești – Crețeni (1771) și „Sfântul Nicolae” din cătunul Anghe­lești, Pietrari – toate trei transferate la Muzeul Satului Vâlcean, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de la Memorialul Nicolae Bălcescu și „Sfântul Nicolae” din Valea Mare, orașul Berbești.

Monumente „care suferă”…„care plâng”

Așa cum am precizat, avem și biserici ce le putem pierde dacă nu se face ceva pentru reabilitarea lor. Ne­voile de conservare ale bisericilor de lemn sunt, în cele mai multe situații, mult peste resursele locale, iar restau­rările sunt scumpe și, uneori, după cum însușii declară șeful Culturii, exa­gerate. Biserica de lemn din satul Șu­iești, comuna Stănești (1748), mutată din satul Gâlgău, judeţul Sălaj, în anul 1950, de Patriarhul Iustinian Marina, se află în stare proastă de conservare. Biserica de lemn a fost ridicată în vatra veche a satului Gâlgău, conform tradiţiei, în anul 1658. Există pericolul ca acoperişul din şiţă şi unele părţi din structura de rezistenţă să cedeze în scurt timp. Biserica de lemn din Urşi, din comuna Popeşti, a fost construită în 1775, având un sistem structural realizat din bârne suprapuse din lemn de stejar. În 2010 a fost publicată, în Monitorul Oficial, Hotărârea de Guvern 426 conform căreia biserica de lemn din Urşi era inclusă în planul de inves­tiţii în turism pe 2009 a Ministerului Turismului şi propusă pentru restau­rare. În luna noiembrie 2009, Consiliul Județean Vâlcea a organizat licitaţia publică pentru lucrările de intervenţie de urgenţă la trei biserici de lemn din Vâlcea, dintre care una este cea de la Urşi. Biserica de la Urşi primeşte conform Autorizaţiei de Construire suma de 18.000 euro, necesari inter­venţiei de urgenţă, dar la licitaţie nu se prezintă nimeni, în consecinţă fondu­rile nu sunt folosite şi se întorc la bu­getul de stat. În iunie 2010, bolta bise­ricii s-a prăbuşit. Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Brezoi, ctitoria episcopului Iosif Argeşiu, din anul 1789 se află într-o stare gravă de conservare. Incendiul din vremea pri­mu­lui război mondial a afectat bolta bisericii şi tencuiala care a fost dis­trusă pe alocuri. Puţinele intervenţii fă­cute nu au reuşit să împiedice proce­sul ireversibil al degradării. Starea gravă de conservare a structurii şi a picturilor murale impune o decizie urgentă de salvare. Pentru a proteja structura şi pictura bisericii, în anul 2007, s-a montat un acoperiş de şiţă. Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”din Măgureni, comuna Guşoieni a fost ridicată în 1766. În for­ma ei actuală, îmbrăcată în picturi murale exterioare şi interioare în tra­diţie neoclasică, caracteristice spiritu­lui de modernizare din a doua jumă­tate a secolului al XIX lea şi din pri­mele decenii ale secolului XX, este rezultatul renovărilor de la 1887, cu reveniri semnificative în 1931. Se dis­tinge drept una dintre primele de acest fel ridicate în Vâlcea, proiectată de un arhitect, care a servit apoi drept model altor biserici din zonă. Starea precară de astăzi se datorează abandonarii ei în ultimele decenii, fiind înlocuită în rostul ei de spațiu de cult de o nouă construcție de zid din apropiere. Biserica de lemn cu hramul “Înălţarea Domnului” de la Valea Scheiului, co­mu­na Dănicei, construită în anul 1767 a fost scoasă din cult în 1920, a mai fost folosită o vreme drept capelă de cimitir, ulterior, prin dezafectarea cimi­ti­rului din jur, a fost abandonată. În prezent este izolată şi supusă unui proces de degradare continuă. Valoarea sa arhitecturală şi artistică, a determinat mai multe tentative de strămutare eşuate datorită opoziţiei locuitorilor satului. Biserica de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” din Şirineasa a fost, iniţial, ctitoria domnească a lui Constatin Brâncoveanu şi a soţiei sale Maria, de la anul 7202 al erei bizan­tine. Ea nu este clasată pe lisat monu­mentelor istorice dar este un lăcaş de valoare aflat şi el în suferinţă. Biserica de lemn cu hramul „ Cuvioasa Paras­chiva” din Sineşti, comuna  Sineşti, ctitorită în anul 1746 de preotul Stan­ciu şi diaconul Ilie Nedelcu extinsă în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În 12 septembrie 2004 biserica a fost grav avariată de un incendiu. Astăzi se mai pot vedea ruinele zidurilor. Nici până acum nu s-au găsit soluţii pentru refacerea ei.