Propun ca încătușaților să li se pună și lanțuri la picioare!


Suirea Elenei Udrea în mașina poliției, din fața sediului DNA cu brățara cătușelor la mâini și scoborârea ei fără cătușe, în curtea Poliției, a creat nu numai un scandal extern (a inflamat redacțiile, în crâșmă s-au înjurat consumatorii, pe diferențe de viziune, iar la domiciliile neinculpaților s-au păruit soacra cu nora), dar s-a produs și motivul unei anchete interne. DNA-ul s-a autosesizat, iar mai mari poliției au luat foc. Cine a pus cătușele, cine le-a scos, care-i procurorul care-a decis ce-a decis și ce mână de polițist iresponsabil a descuiat cu un minut mai devreme lacătul încheietorilor? Cătușele, de mai multă vreme, funcționează la noi ca un avans la pedeapsă. Sunt parte a unei pedepse nepronunțate. Încătușat, un ministru, un primar, un judecător, spre deosebire de un hoț de buzunare care-și arată poza cu cătușe mândru, ca o legitimare a profesiei, e terfelit cu totul, mitul funcției se duce dracului chiar dacă după trei zile sau trei luni e găsit nevinovat. După șapte luni de arest și preumblări cu cătușe la mâini, Stavarache, primarul Bacăului, e liber și gata să-și reia funcția de primar. Cum îl privesc ăia de se duc să le dea aprobare de combustibil? Nu se uită la mâinile lui care iscălesc cererea cu o ironie abia ascunsă în ochi? Sau dacă nu iscălește, nu-i zice unul – tu faci mă, dreptate, că doar te-am văzut la televizor cu cătușe, pușcăriașule! (…)