Prin intermediul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” vâlcenii au garanţia că citesc literatură de calitate
• romanele câştigătorului premiului Nobel din 2014, Patrick Modiano, se află în colecţiile bibliotecii
Patrick Modiano (foto) s-a născut pe 30 iulie 1945, la Boulogne-Billancourt, în Franţa. Mama sa, Luisa Copeyn, actriţă de origine flamandă, a venit în Parisul anilor ’40 pentru a-şi continua cariera, începută în Belgia. Tatăl, Albert Modiano, provine dintr-o familie de evrei mediteraneeni, cu ramificaţii în toată Europa. Este reprezentant al „noii fabule” în literatura franceză contemporană şi se bucură de un loc privilegiat, aflat la o confluenţă fericită: dintre aprecierea criticilor şi succesul la public. A debutat în 1968, intrând triumfal în literatură şi obţinând şi Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze.
Cu primele trei romane, La Place de l’Etoile, Rondul de noapte şi Bulevardele de centură a spart nişte reguli, a intrat în forţă într-un tabu: identitatea evreiască în anii Ocupaţiei (1940-1944), perioadă marcată de razii, de deportări, de colaboraţionism. Şi în romanele de mai târziu: Vila tristă, Catastif de familie, Uliţa dughenelor întunecoase, Nişte băieţi de treabă, Cartier pierdut, Flori de ruine, Fotograful ş.a. autorul reconstituie cu minuţiozitate atmosfera aceleiaşi perioade a Ocupaţiei, anii războiului din Algeria sau perioada anilor ’80. Romanele lui Patrick Modiano construiesc un univers incert, somnambulesc, ambiguu. „Puse laolaltă s-ar putea face o singură carte din ele”, după cum remarca Michel Tournier.
Modiano a declarat, într-un interviu acordat în anul 1990, că punctul de plecare al cărţilor lui este întotdeauna reprezentat de câteva elemente foarte concrete, „de o precizie aproape antropometrică”, date sau locuri necesare pentru ca „reveria romanescă să poată lua avânt şi prinde contur”. Tematica romanelor poate fi grupată în câteva mari filoane: căutarea identităţii, a tatălui, a fratelui, a iubitei, dispăruţi în condiţii neelucidate, ignoranţa, sentimentul de vină.
În general, romanele lui sfârşesc cu mai multe întrebări decât erau la început, iar celui ce caută nu îi este oferită o cheie a enigmei. Este autorul unei liste impresionante de romane, povestiri, interviuri, texte pentru cântece, o piesă de teatru; a scris scenariul filmului Lacombe Lucien, care avea să schimbe, în Franţa, opinia triumfalistă despre Rezistenţă şi eroii ei, despre comportamentul francezilor sub Ocupaţie, generând numeroase dispute.
Opera lui Patrick Modiano (majoritatea romanelor au apărut la editura Gallimard):
La Place de l’Etoile, 1968 (premiul Roger Nimier, premiul Fenelon); La ronde de nuit, 1969; Les Boulevards de centure, 1972 (Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze); Villa triste, 1975 (Premiul Librarilor); Emmanuel Berl, interrogatoire, 1976; Livret de familie, 1977; Rue des boutiques obscures, 1978 (Premiul Goncourt); Une Jeunesse, 1981; De si braves garcons, 1982; Quartier perdu, 1984; Dimanches d’aout, 1986; Vestiaire de L’enfance, 1989; Voyage de noces, 1990; Une aventure de Choura, 1989; Une fiancee pour Coura, 1990; Catherine Certitude, 1990; În cafeneaua tinereţii; Dora Brudei s. a. Recent, a apărut romanul Pour que tu ne te perdes pas dans le quartier.
Cinci romane marca Patrick Modiano vă aşteaptă în rafturile bibliotecii
În colecţiile Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea se găsesc următoarele romane scrise de autorul francez: Bulevardele de centură, Călătorie de nuntă, Fotograful, Micuţa Bijou, Rue des boutiques obscures. Vă prezentăm în continuare lumea şi eroii a trei romane existente în biblioteca vâlceană, cu invitaţia de a vă bucura de arta creată de către recentul premiat Nobel.
În romanul Strada dughenelor obscure, scriitorul surprinde drama unui funcţionar dintr-o agenţie de poliţie, plecat în identificarea unui necunoscut, dispărut de ani mulţi. Căutarea îl face să-şi reamintească frânturi din propria-i existenţă. Se înşiruie în acest efort de reconstituire, ca într-un tur de manej, numeroşi martori cu nume şi paşapoarte ciudate, care ar permite pătrunderea unor suflete nomade în romanul poliţist.
În romanul Călătorie de nuntă, întâlnim, ca în majoritatea operelor lui Modiano, acelaşi spectru al anilor Ocupaţiei, aceeaşi tematică a ciclicităţii umane, acelaşi sentiment de culpabilitate şi remuşcare. Adolescenta Ingrid Teyrsen, eroina acestui roman, fuge de acasă. Ea este silită de împrejurări să aleagă între libertate şi opresiune, între tată şi iubit, iar alegerea se face cu preţul dureros al pierderii ce o va marca tot restul vieţii. Ingrid, evreică de naţionalitate austriacă, şi-a petrecut primii ani alături de tatăl ei, medic, refugiat la Paris. Călătoria de nuntă a celor doi tineri, Ingrid şi Rigaud, este motivată de necesitatea evadării dintr-un univers închis. Ea are ca fundament un act care nu a existat niciodată, dar pe care cei doi îl acoperă cu tot felul de hârtii oficiale, mai mult sau mai puţin contrafăcute. Falsul, odată cu trecerea timpului, atrage eşecul previzibil al cuplului şi al eroinei.
În romanul Fotograful, Modiano pare preocupat de relaţia creatorului cu opera. Francis Jansen este unul dintre nenumăraţii fotografi care străbat străzile Parisului în căutarea unor subiecte pentru fotografiile sale. Dar el este mult mai mult decât un simplu profesionist, este „un poet al imaginii”. El distilează meşteşugul fotografiei cu acea simplitate pe care doar marii artişti o pot avea, tinzând în lucrările sale să capteze „lumina naturală” cu întreaga ei puritate, iar el, artistul, să se „topească în decor”, să dispară în faţa creaţiei sale. Mai trebuie amintit faptul că Patrick Modiano are o relaţie specială cu arta fotografică. Amintim în acest sens albumul Paris tendresse, apărut în anul 1990, la Editura Hoebeke.
Considerăm că lectura romanelor lui P. Modiano este o întâlnire cu o lume altfel decât cea familiară nouă, a unuia dintre cei mai tulburători scriitori francezi contemporani.