Prin dans, cântec şi suflet, Ansamblul „Perla” a emoţionat Costeştiul
Înfrăţirea oficială a Costeştiului cu Ostriţa a avut un fundal artistic deosebit. După ce actele oficiale au fost semnate, pe scena Căminului Cultural s-a desfăşurat un concert caritabil „Uniţi în cuget şi simţiri – Ajutor pentru Centrul Bucovinean de Artă sau Școala Populară de Artă Cernăuți”. Evenimentul a fost parte dintr-o campanie de strângere de fonduri pentru a salva unica instituție din Ucraina în care se studiază Cultura și Tradiția Românească care funcționează pe bază de voluntariat, iar prin discipolii săi păstrează și pune în valoare Tezaurul Cultural Românesc. Costeştenii au fost invitaţi să dea sprijinul lor Școlii Populare de Artă și civilizație românească „Ciprian Porumbescu” din Cernăuți, instituție ce nu primește ajutorul necesar din partea autorităților din acea zonă. Pentru reabilitarea acestei școli a fost nevoie de următoarele: 240mp parchet laminat gros (8mm+), 4-5 WC-uri și chiuvete, 40mp gresie, 65mp faianță, scaune și mese, convectoare electrice, mobilier de bibliotecă-etajere (au cam 5.000 de volume pentru care vor să înființeze o bibliotecă proprie), 300 litri vopsea lavabilă albă de interior, cărți în limba română dar doar clasici (Eminescu, Coșbuc, etc) și cărți cu povești. Școala are un efectiv de 137 de copii cu vârste cuprinse între 5-19 ani și este unica instituție din Ucraina în care se studiază Cultură și Tradiție Românească (care funcționează pe bază de voluntariat) iar prin discipolii săi păstrează și pune în valoare Tezaurul Cultural Românesc.
Iurie Levcic este directorul Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernăuți, organizație național-cultural publică, cu profil umanitar și caritabil. Este muzicolog, folclorist, jurnalist și realizator de programe TV în limba română la TV Cernăuți. Militează pentru valorificarea culturii tradiționale românești din Bucovina de Nord. Numele său este sinonim luptei pentru identitate culturală şi naţională a românilor de dincolo de hotarul de la miazănoapte. „În 2004, am înființat Centrul, atunci ne-am adunat vreo 11 colegi de ai mei și ne doream să limpezim apele și să respingem asocierea cu romii. La Colegiu, nu am învățat nimic despre România, în Cernăuți nu se știa că Bucovina de Nord a fost ținut românesc. În 2002, când am venit la televiziune și am văzut acest lucru, am încercat să revitalizez muzica și tradiția românească. Aveam emisiuni sociale, de folclor și am văzut că situația era proastă, influențată de specificul Ucrainei. Costumele erau alterate și așa am zis că trebuie să schimb aceste lucruri. Toți îmi ziceau că de ce vreau să schimb. Primul meu proiect a fost un festival pentru copii-care există și acum, dar la o scară mult mai mare. În ultimii cinci ani de zile, lucrurile s-au schimbat. Nu mai simți că nu ești în România când avem acest spectacol. Nici jumătate din banii necesari festivalului au fost dați de statul ucrainian, doar atât. Restul din sponsorizări. Mereu căutăm sponsorizări. Cu Școala Populară de Artă din Cernăuți cheltuim foarte mulți bani, dar copiii trebuie să învețe. Familia mea se trage din nordul Basarabiei și apoi am venit la Cernăuți. Moșul meu era unicul din sat care avea studii superioare, avea distincții militare. El vorbea foarte bine limba română. S-a vorbit mereu limba română la noi în familie. Și bunica era dintr-o familie avută. A fost primul cărturar din sat! Celălalt moș (bunic n.red.) al meu a fost contabil. Ambii au fost uciși. Sunt un om foarte ambițios, am scopuri realizabile. La Școala Populară de Artă, am visat 12 ani și după război am văzut momentul și i-am dat drumul. Era greu de deschis și o să am rezultatele necesare și o să etalăm talentele pe care copiii le au și vom fi incluși în sistemul educațional ucrainian. Nu trebuie uitată limba română! Ucrainienii sunt mai naționaliști decât rușii. Astfel că lucrurile legate de limba română și păstrarea tradițiilor se fac mai greu. Sunt la a treia generație de copii pregătiți în păstrarea tradițiilor și a muzicii populare românești. Am copii care au studii universitare, sunt în America, am copii care astăzi sunt profesori voluntari la Școala Populară de Artă din Cernăuți. Contează ceea ce faci mai mult decât ceea ce zici. Se întâmplă să am momente în care să nu mai pot, dar niciodată nu renunț. După un festival, îmi propun alt scop. Până nu fac asta, nu mă las! Și așa îmi încarc bateriile. În România, informațiile despre noi, cei din Cernăuți, români și noi, sunt alterate. Suntem peste jumătate de million în toată Ucraina în cele trei ţinuturi înstrăinate. Problemele cele mai mari sunt în zona Odessa, vechiul Bugeac, unde majoritatea s-au declarat moldoveni, nu români… Sunt lucruri deosebite pe care copiii le află despre România, le arătăm prin metode interactive să îi atragem spre tradiții. În octombrie vom avea prima ediție a concursului <Românașul anului>. Avem 1.000 de întrebări despre tradiția și obiceiurile române, literatura română, teatru, să explice ce este costumul popular. Sunt mulți elevi interesați. Avem copii foarte buni, talentați. Noi îi ajutăm pe cei care au nevoie, care sunt talentați. Se muncește mult la Centrul Bucovinean, la Școala Populară de Artă. Și copiii mei au mers pe urmele mele! Când pot, mă ajută, voluntar, așa i-am învățat. Nu banul este principalul în viață, azi este, mâine nu este. Contează sufletul, mulțumirea dinăuntru. Suntem deschiși pentru orice colaborare pe România. Am aici doi copii care vorbeau doar ucrainiană, acum vorbesc binișor limba română! Sunt lucruri care merită, copiii își doresc să învețe, au aflat că sunt și români. Am copii deja înscriși la Școala Populară care n-au împlinit vârsta, dar părinții își doresc să îi învețe ce le predăm noi. Când nu îți știi autenticul, nu ai ce căuta în multiculturalitate! Trebuie să ai rădăcină ca să ai și frunze! Așa le spun copiilor. Îi învăț despre costumele populare, să știe de ritmică, costum, port și tradiții” – aşa se autocaracterizează Iurie Levcic şi strădania sa pentru păstrarea identităţii naţioanle din Bucovina de Nord şi nu numai.