Premierul şi vulpea roşcată
Premierul pare a fi personalitatea care vrea să strângă firele istoriei recente, muşcându-şi buza atunci când aude de vulpea roşcată.
Domnul Răzvan Ungureanu se circumscrie Şcolii de Istorie a lui Alexandru Zub. Academicianul are un trecut vertical, integrator, al erudiţiei translucide. Şcoala Alexandru Zub ar fi o modalitate ab initio de formare a lui Răzvan Mihai Ungureanu. Siturile şi setările revin în discursul auctorial în care defineşte politica cu prea multă inocenţă, totuşi, ca artă a moralei. Interviul cu Emil Hurezeanu este emergent, între doi coenunţători cu retorica dialogului. Răzvan Mihai Ungureanu discută tranşant ca unul care deţine firele istoriei actuale, structuralist cunoscând temele la vedere şi, evident, prin funcţiile pe care le-a ocupat şi feţele ascunse. I se pare totul limpede, iar atunci când nu cunoaşte un subiect nu răspunde. În situaţiile disjuncte transgresează planul, conceptualizând uşor, de parcă s-ar fi prins de mantia destinului, fără a clipi.
Apoi, Mihai Răzvan Ungureanu îi citează pe Adrian Năstase (o întrebare laudativă din partea noastră: iubitorul de artă Adrian Năstase primind un tablou de pictură dacă se poate revigora, înseamnă că istoria are sens?) Primul ministru doreşte dialogul? S-ar părea că da. Exprimarea e deschisă şi pentru Răzvan Mihai Ungureanu care stârneşte reacţii necontrolate într-o parte a presei, dar nu-i va mişca pe homunculii copy-paste teritoriali, care ar trebui să-l susţină. Mai este o idee în dialogul Mihai Răzvan Ungureanu – Emil Hurezeanu, cuvântul „bibliografie”, ceea ce propune ştiinţa de carte (referinţe culturale şi retorica elaborării stilisticii mesajului comunicaţional).
Propunerea lui C. Guşe pentru o polemică Traian Băsescu-Mihai Răzvan trezeşte din partea premierului schimbarea palierelor. Polemica oricum, va avea loc. Să sperăm că Traian Băsescu va înţelege mai bine istoria ca tristeţe, fără a dori să aibă ultimul cuvânt fiindcă, se ştie, Cain şi Abel rămân aceiaşi, dar tristeţea (şi mai mult chiar) îi poate face să semnifice un „milimetru”, ceea ce este foarte mult, în inscripţiile neornate, singurele care contează, de ieri şi de azi.