Premieră la „Anton Pann”: „Mai întâi te naşti”, în regia lui Attila Bordás – un spectacol tulburător despre dragoste şi singurătate

Duminică, 16 martie 2014, începând cu ora 19.00, în Sala Mare a Teatrul „Anton Pann”, din Râmnicu Vâlcea, va avea loc premiera piesei „Mai întâi te naşti”, de Line Knutzon, traducere din limba daneză de Carmen Vioreanu. Regia şi coregrafia este realizată de Attila Bordás, un foarte talentat regizor şi coregraf. Asistent regie MihneaRareş Hanţiu. Scenografia şi costumele sunt asigurate de Măriuca Ignat, iar regia tehnică de Vasile Marinoiu. Distribuţia va fi următoarea: Nymse: Réka Szász; Axel: Rareş Florin Stoica; Tudeberg: Ciprian Nicula; Tis: Ana Şuşca; Lis: Ioana Predescu; Viktor: Andrei Brădean.

„Piesa «Mai întâi te naşti» este una jucăuşă, care are ceva de zis dar, în acelaşi timp, este şi comică”

 Ciudate şi nerăbdătoare, lipsite de înţelegerea celor din jur, personajele ne însoţesc într-o comedie plină de stil, savoare şi culoare, în care întrebările despre dragoste şi singurătate nu-şi găsesc mereu răspunsurile, ci mai degrabă ne pot arunca într-un joc periculos al căutării dreptăţii. O piesă-basm, o piesă-poem, realizată de Attila Bordás, un regizor tânăr, fermecat de poezia mişcării şi a textului, care va cuceri cu siguranţă spectatorii. Acesta este spectacolul pe care ni-l propune să-l vedem în premieră, la Teatrul Anton Pann.

Spectacolul se bazează pe textul autoarei daneze Line Knutzon, valorificând ca mize suprarealismul, comicul, ironia şi absurdul. Naşterea e de cele mai multe ori una simbolică: a începe să trăieşti cu adevărat sau a te întâlni real cu un altul, cu celălalt. O filosofie a firelor ce ne leagă de ceilalţi, transformând lumea într-o reţea de fire urzite de raporturile interumane, subtile şi nevăzute, încurcându-se unele-n altele, stă la baza scenariului lui Line Knutzon.

Cu „Mai întâi te naşti / First You’re Born”, autoarea piesei, Line Knutzon, a câştigat, în 1999, Premiul Reumert, cel mai prestigios premiu teatral din Danemarca.

Attila Bordás se recomandă ca regizor, coregraf, dansator, actor, poet/scriitor, dj. Printre întâlnirile artistice care l-au marcat profesional le menţionează pe cele cu Gigi Căciuleanu (dans şi coregrafie) şi Silviu Purcărete (regie şi mişcare scenică). Este licenţiat al UNATC Bucureşti – coregrafie şi master al UAT Tg. Mureş – regie teatru.

Cu Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea este la a patra colaborare privind coregrafia la diverse spectacole, dar acum, la primul spectacol la care semnează regia. Îndrăgostit de trupa de actori tineri de la Teatrul „Anton Pann”, Attila Bordás, alege pentru ei această piesă, o piesă jucăuşă după cum ne spune, presărată cu foarte multe momente comice. El speră ca publicul să prindă comicul interesant al spectacolului şi chiar să facă parte din spectacol. Pe lângă actorii distribuiţi în acest spectacol, Reka Szasz, Ana Şuşca, Ioana Predescu şi Andrei Brădean, mai sunt şi alţi doi actori: Ciprian Nicula, student Facultatea de Actorie de la Cluj, şi Rareş Florin Stoica,  nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2013, pentru rolul Claudio din spectacolul „Băiatul din ultima bancă”.

Faptul că a lucrat cu unul dintre cei mai remarcabil regizori, Silviu Purcărete, la spectacolul „Călătoriile lui Gulliver”, care a luat premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala Premiilor UNITER, în 2013, credem noi, că, pentru Attila Bordás, aceasta este o recomandare excelentă care ne stârneşte curiozitatea şi ne va face, cu siguranţă, să ieşim din casă, şi să vedem spectacolul de duminică, de la Teatrul „Anton Pann”. 

Dar să-l lăsăm pe regizor să se pre­zinte, să vorbească despre piesă, despre colabo­rarea cu Teatrul „Anton Pann” şi despre tânăra şi minunat trupă de actori vâlceni, într-un scurt interviu acordat ziarului nostru.

Mai întâi, vă rog să vă prezentaţi în câteva rânduri, pentru publicul iubitor de teatru din Vâlcea.

Sunt Attila Bordás. Am terminat Liceul de artă din Sf. Gheorghe, Secţia de core­grafie, specializarea balet cu Benkő Gizella, am continuat cu co­regrafia la U.N.A.T.C. Bucureşti, Secţia Co­­re­­grafie, şi regia de teatru la U.A.T. Târgu Mureş.

A câta colaborare cu Teatrul „Anton Pann” este aceasta?

Este prima în postură de regizor. În fapt, este a patra colaborare, dar celelalte au fost din postura de coregraf. Am lucrat cu Botos Bálint la „Visul unei nopţi de vară” şi la „Pro­misiunea unei vieţi frumoase”, şi cu Cristi Juncu la „Trilogia Belgrădeană”, ca coregraf. Şi, acum, ca regizor la „Mai întâi te naşti”.

De ce „Anton Pann”, de ce Vâlcea?

Am ajuns, aici, prin Botos Bálint, unde am lucrat ca coregraf, după care m-a chemat şi Cristi Juncu. Eu m-am îndrăgostit foarte tare de trupă. Şi domnul Adrian Roman, la un moment dat, mi-a propus să fac şi regie, nu numai coregrafie şi, bineînţeles, am acceptat, pentru că mie îmi place foarte mult să lucrez, după cum spuneam, cu trupa de actori, de aici, de la „Anton Pann”.

Ce părere aveţi despre trupa de la „Anton Pann”?

Este o trupă foarte talentată, chiar pe plan naţional. După părerea mea, este cea mai „legată” trupă din ţară. Eu am, de aseme­nea, şi doi invitaţi, pe Rareş Florin Stoica şi pe Ciprian Nicula. Ciprian este anul terminal la clasa faimosului profesor Bács Miklós, la Cluj, iar Rareş a terminat tot la clasa profesorului Bács Miklós, după care si-a continuat studiile in Bucureşti la U.N.A.T.C (clasa Gelu Colceag).

Am văzut că aveţi colaborări cu mari regizori.

Da, aşa este, am avut norocul să lucrez cu unii dintre cei mai buni regizori.

De asemenea, aţi lucrat şi cu Silviu Purcărete?

Am lucrat cu Silviu Purcărete în „Călătoriile lui Gulliver” la Teatrul Naţional din Sibiu. Am făcut mişcarea scenică in spectacolul respectiv.

Aţi fost actor de teatru şi actor de film. Cum se împacă toate acestea?

Eu cred că se completează. Expe­rienţa de regizor este ajutată şi prin prisma faptului că ştiu scena sau ştiu cum e pe scenă, cum e să faci un spectacol ca actor, ca interpret. Ele se completează, numai lucruri folositoare pot rezulta de asta şi experienţa mea se îmbogăţeşte.

Cum e regia în comparaţie cu coregrafia? Cum e să faci şi regie şi coregrafie la aceeaşi piesă?

Mie mi se pare la fel de interesant dar, bineînţeles, e un pic altfel. Dar n-am cum să nu mă gândesc un pic şi ca coregraf. Să fii regizor şi coregraf, în acelaşi timp, necesita mai mult de lucru. În spectacol sunt multe panouri, multe schimbări între scene, şi bineînţeles, că trebuie rezolvări pentru astea. Dacă eram numai regizor atunci pen­tru schimbarea scenică chemam un co­regraf sa mă ajute. Dar aşa, momentele coregrafice care apar pe parcurs le executsingur.

De ce aţi ales piesa „Mai întâi te naşti”?

A fost o alegere spontană. Am venit cu mai multe piese şi am căutat, împreună cu echipa de aici care piesa vom pune pe scenă. Este un caz interesant de a alege o piesa aici, pentru că la „Anton Pann” este o trupă formată din foarte mulţi tineri şi, atunci, trebuie să te gândeşti la o piesă unde să fie şi personajele potrivite pentru actori. Am ales piesa “Mai întâi te naşti”, pentru că este una jucăuşă, are morală dar în acelaşi timp, este una comică. Conţine mai multe gânduri de exploatat despre cea ce înseamnă a fi sau a deveni OM.

Ce trebuie să ştie iubitorii de teatru despre această piesă, pentru a-i deter­mina să o vizioneze?

Sper ca publicul să prindă comicul interesant al spectacolului, şi să facă parte din lumea asta jucăuşă, pe care am creat-o noi împreună pentru iubitorii de teatru. Şi, de asemenea, trebuie ştiut că este un spectacol pentru publicul larg. Nu am o ţinta specifică.

Cum vi se pare publicul vâlcean?

Publicul vâlcean mi se pare pozitiv, însă am auzit şi despre o experienţă negativă, în sensul că la piesa „Visul unei nopţi de vară” – unde am lucrat ca coregraf -, o reprezentaţie, la care au participat nişte liceeni, a trebuit să fie oprit, pentru a le comunica să se potolească un pic şi să fie atenţi. Dar acestea, cred, sunt excepţii extreme. Eu am prins public bun in general.

Mai gustă publicul piesele de teatru?

Mă gândesc că un public trebuie educat, dar nu didactic. Teatrul trebuie să-şi semnalizeze prezenţa, că există şi să atragă spectatorii în sală. Mai există şi modul de a comunica cu spectatorii, direct, la o discuţie de după spectacol. Bineînţeles, cine vrea să mai rămână şi să aibă un dialog direct cu actori. Acesta este un mod folositor de a profunda contactul actor/spectator.

Veţi continua colaborarea cu Teatrul „Anton Pann”?

Sper că da, am chiar o idee de a face un spec­tacol de mişcare şi, sper, să se concretizeze.

De asemenea, o să colaborez cu actriţa Ana Şuşca, ca coregraf. Ea face un „One woman show”, care, dacă nu greşesc, se va deplasa la Kosovo, la un festival, unde a fost invitat Teatrul „Anton Pann” să prezinte un spectacol cu un singur actor, adică cu o actriţă. Este vorba de Ana Şuşca, cu care lucrez şi ajut munca ei creativă.

 Vă doresc succes!