Piperea ia la mișto grav Guvernul: „Doar patru dintre măsurile lor nu par a fi luate între două beri…”
• administratorul judiciar de la Oltchim nu se dezminte
V-am avertizat: tastatura laptopului avocatului Piperea nu se răcește niciodată iar postările acestuia sunt de o aciditate crescândă. Așa cum era de așteptat, programul Guvernul Dăncilă este luat puternic la țintă iar sentințele sunt nemiloase: „Patru propuneri f f interesante în noul program de guvernare:
(i) “începând cu 2018, vom emite titluri de stat pentru populație în moneda locală; perioada va fi cuprinsă între 5 și 20 de ani; dobânda anuală va fi mai mare de 4%”; note personale: așteptam de mult o astfel de măsură dar, ca să poată fi utile reintroducerii în circuitul economic a economiilor de peste 60 de mld de euro care se erodează și băltesc în bănci la dobânzi de 0,2% pe an, trebuie ca aceste titluri de stat să fie listate la Bursa de valori (acțiune care ar împușca și iepurele utilizării bursei ca alternativă de finanțare a companiilor și a proiectelor de investiții mari ale primăriilor); în caz contrar, dobânda fixă de 4% pe an va fi înglobată, inexorabil, de inflație; oricum, pentru a fi competitive cu împrumuturile bancare, aceste titluri de stat trebuie să se situeze la dobânzi un pic mai mari decât cele practicate de bănci, care ar putea apăsa tare pe accelerația Robor-ului, pentru a nu pierde din cașcaval (sau pentru a nu fi nevoite să o ia pe calea grea a finanțării economiei, treabă pe care nu o mai fac de ani de zile), astfel că limitarea dobânzilor practicate obligatoriu în cadrul Programului „Prima casă” trebuie să se generalizeze la creditele ipotecare, pentru a nu risca o explozie și mai mare decât anul trecut a cazurilor de credite neperformante soldate cu evacuări din casa familială și cu vânzări ale debitorilor la colectorii de creanțe;
(ii) “departament ANAF pentru firmele cu pierderi continue (peste trei ani la rând), pentru companiile care au cifra de afaceri nulă și pentru creditele acordate de acționarii privați propriilor firme cu pierderi”; note personale: nu mi-e clar dacă e vorba de o simplă monitorizare sau și de măsuri de recalificare fiscală a faptelor și actelor contabile coafate de practicanții sportului optimizării fiscale; în orice caz, este evident (din experiența verii trecute cu băncile, experiența din care au rezultat proba clară a optimizării fiscale care este, de fapt, evaziune fiscală, și în plus câteva sute de milioane de lei în plus la buget) că nu se mai poate continua cu dublul standard cu care ne-a obișnuit fiscul român până acum – cea mai mare severitate contra simplilor particulari și a IMM-urilor (plus erori și abuzuri decontate întotdeauna de micii contribuabili) și cea mai mare toleranță în favoarea marilor companii, private sau de stat (inclusiv în caz de neplată a CAS și CASS și inclusiv în caz de optimizare/evaziune fiscală);
(iii) “o firmă să nu poată rămâne în faliment mai mult de 2 ani sau dacă nu-și respectă planul de conformare (n.n. – este vorba de reorganizare) pe o perioadă mai mare de 6 luni” – notă: este evident că măsura este țintită, putând duce și la victime colaterale în mass-media insolvente sau falite, altele decât irealitatea tv (care merită orice sancțiune, inclusiv cea pentru bancrută frauduloasă), dar poate să aibă efecte taumaturgice pentru economie, ducând la eliminarea rapidă de pe piață a “afacerilor” care cangrenează sau scurticircuitează grav economia;
(iv) “o persoană să nu mai poată înființa o societate un anumit număr de ani după două insolvențe”; notă : decăderea nu trebuie limitată la societăți, ci trebuie extinsă la orice persoană juridică, întreprindere individuală sau PFA; ba chiar trebuie extinsă și în domeniul electoral, întrucât un comerciant/manager care și-a înșelat sau decepționat partenerii de afaceri va putea continua să facă acest lucru și în alte domenii, nu numai în comerț; până nu se reintroduce în comerț și în viața publică onestitatea, nu va exista progres, iar pentru asta este bună și o decădere din drepturile civile, exact ca în cazul pedepselor complementare; numai că este absolut necesar ca decăderea să aibă la bază motivații precise, cum ar fi frauda sau incompetența gravă și să fie dispusă de judecător, după o procedură consistentă și clară, pentru evitarea exceselor fiscului sau ale băncilor; în caz contrar, se va stârni o altă vânătoare de vrăjitoare, similară părții eșuate a luptei anti-corupție.
Notă de final: presupunând că măsurile enunțate mai sus sunt puse pe hârtie de noul ministru de finanțe, care este un tip coerent și bun vorbitor de limba română, acord prezumția de bună-credință și de fezabilitate acestor măsuri.
PS: (…) Aceste propuneri sunt cam singurele care mi-au atras atenția. Și singurele care nu par a fi făcute între două beri…”