„Pensionari, treziţi-vă din adormire”
Viaţa pensionarilor este extrem de grea; mai ales a celor care au venituri de doar 300 de lei. Majoritatea oameni cu probleme de sănătate, vârstnicii trebuie să achite din acele mici venituri şi tratamentele din spital. Dar, despre greutăţile acestei categorii ne vorbeşte, în cele câteva rânduri trimise redacţiei noastre, pensionara însetată de dreptate şi adevăr, după cum însăşi semnează, Anastasia Stroescu:
„Condiţiile noastre de viaţă şi de trai s-au redus în mod simţitor. Medicamentele gratuite nu mai sunt gratuite; la majoritatea se percep sume care acum un an sau doi nu se percepeau. Condiţiile de internare în spital sunt legate de bani. Pacienţii trebuie să cumpere toate cele necesare tratamentului. Birocraţia şi modul de organizare pentru internare îmbolnăveşte mai tare pacienţii, stând la cozi şi drumuri multe pentru procurare de acte şi adeverinţe.
Cum este posibil ca o persoană cu boală cronică de inimă să fie programată la cabinetul de cardiologie, la un specialist peste 3-4 săptămâni? Dacă ai norocul să trăieşti aceste 3-4 săptămâni , în ziua programării trebuie să mai aştepţi câteva ore până îţi vine rândul să intri în cabinet. Ce ne facem cu acest segment de oameni (pensionarii) care sunt pe cale de dispariţie? Gârboviţi, slăbiţi, neputincioşi şi umiliţi mai speră la o rază de viaţă în spatele acestor uşi. De multe ori pensiile se cheltuiesc mai mult de jumătate pe medicamente. Despre pensii arătăm că sunt calculate cu bună ştiinţă în defavoarea pensionarilor de toate categoriile. De ce pensionarilor care au muncit în grupele I şi II nu li s-au acordat drepturile cuvenite la timp? Dragi pensionari, cu flacăra de patriotism, din nou să pornim la luptă pentru a ne câştiga şi recâştiga drepturile. Arma noastră de luptă să fie unirea. Să fim solidari, să fim patrioţi, fermi şi convingători în toate demersurile noastre.
Să facem memorii cât mai multe la Uniunea Naţională a Pensionarilor, arătând starea de fapt pe care o trăim. Să facem memorii la ministrul muncii, guvern şi preşedinţie, arătând clar cât de mult ne sunt ştirbite pensiile. Să ne pronunţăm cu fermitate în şedinţe, adunări şi conferinţe despre starea jalnică a multor pensionari lipsiţi de hrană şi medicamente. Să rugăm autorităţile să se aplece mai mult asupra noastră, a celor vârstnici. Care este recunoştinţa faţă de tot ce am creat şi am zidit în această ţară? Care este recunoştinţa că noi am crescut copii şi nepoţi care se folosesc de sudoarea, eforturile şi sacrificiile noastre, care am clădit această ţară frumoasă?
Uneori, această zestre minunată nu este preţuită de către mulţi tineri din generaţia de azi. Să reînviem cultul faţă de vârstnici aşa cum este respectul în toate ţările din UE. Să dăm dovadă de patriotism apărând cu sfinţenie tot ce este românesc. Să respingem cu înverşunare pe cârcotaşi, pe bârfitori şi pe oportunişti. Pensionari, treziţi-vă din adormire! Să contribuim la îndreptarea greşelilor făcute faţă de vârstnici. Să arătăm, cu mult curaj, nedreptăţile în care trăim. Să nu privim cu indiferenţă la cei care ne fură sistematic din drepturile noastre. Unire, pensionari, unire şi zid puternic în jurul drapelului nostru românesc. Omagiu nouă cât mai suntem în viaţă.”