Patru standarde privind condiţiile tehnice de livrare a produselor plate laminate la rece şi la cald
Standardele au structură asemănătoare cuprinzând cerinţe privind informaţiile care trebuie furnizate de cumpărător, compoziţia chimică, toate condiţiile de livrare, caracteristicile mecanice şi caracteristicile tehnologice.
De asemenea, în standarde sunt prevăzute cerinţele privind încercările şi inspecţia specifică (unităţi de inspecţie, număr de încercări, prelevarea probelor, metodele de încercare, contraprobe, documente de inspecţie), marcarea, ambalarea etc.
SR EN 10268+A1:2014, Produse plate laminate la rece din oţeluri cu limită de curgere ridicată pentru formare la rece. Condiţii tehnice de livrare
Acest standard european se aplică produselor plate din oţel laminat la rece şi neacoperite, cu limită de curgere ridicată pentru formare la rece. Grosimea este egală sau mai mică de 3 mm.
Aceste produse sunt livrate sub formă de table, benzi late, benzi late fâşiate, benzi înguste sau benzi tăiate la lungime obţinute din benzi late fâşiate, benzi înguste sau table.
SR EN 10149-1:2014, Produse plate laminate la cald din oţeluri cu limită de curgere ridicată pentru deformare la rece. Partea 1: Condiţii generale tehnice de livrare
Acest standard european specifică toate cerinţele pentru produsele plate laminate la cald din oţeluri speciale şi aliate de calitate, cu limită de curgere ridicată, sudabile, destinate deformării la rece.
Acest standard european nu se aplică produselor pentru recipiente sub presiune şi nici celor pentru care există sau sunt în curs de elaborare alte standarde europene, de exemplu: produse laminate la cald din oţeluri nealiate pentru construcţii (a se vedea EN 10025) profile cave din oţeluri pentru construcţii finisate la cald (a se vedea EN 10210-1).
SR EN 10149-2:2014, Produse plate laminate la cald din oţeluri cu limită de curgere ridicată pentru deformare la rece. Partea 2: Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri obţinute prin laminare termomecanică
Acest standard european, împreună cu EN 10149-1, stabileşte cerinţele pentru produsele plate obţinute din oţeluri sudabile cu limită de curgere ridicată, laminate la cald, destinate deformării la rece.
Oţelurile specificate în acest standard european se aplică produselor plate laminate la cald în domeniul de grosimi: de la 1,5 mm până la 20 mm, pentru oţelurile cu limită de curgere cuprinsă între 315 MPa şi 460 MPa inclusiv; de la 1,5 mm până la 16 mm, pentru oţelurile cu limită de curgere cuprinsă între 500 MPa şi 700 MPa inclusiv; şi de la 2 mm până la 10 mm, pentru oţelurile cu limită de curgere cuprinsă între 900 MPa până la 960 MPa.
SR EN 10149-3:2014, Produse plate laminate la cald din oţeluri cu limită de curgere ridicată pentru deformare la rece. Partea 3: Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri în stare normalizată sau laminate normalizant
Acest standard stabileşte caracteristicile produselor plate obţinute din oţeluri sudabile cu limită de curgere ridicată, laminate la cald, destinate deformării la rece. Oţelurile specificate în acest standard european se aplică produselor plate laminate la cald în domeniul de grosimi ≥ 1,5 mm şi ≤ 20 mm.
SR EN ISO 9017:2014, Încercări distructive ale îmbinărilor sudate din materiale metalice. Încercarea de rupere
Acest standard internaţional specifică dimensiunile epruvetelor şi procedurile pentru efectuarea încercărilor de rupere, pentru a obţine informaţii despre tipurile, dimensiunile şi distribuţia imperfecţiunilor interne, cum sunt suflurile, fisurile, lipsa de topire, lipsa de pătrundere şi incluziunile solide pe suprafaţa de rupere. Prezentul standard internaţional se aplică tuturor formelor de produse din materiale metalice cu o grosime mai mare sau egală cu 2 mm, asamblate prin orice procedeu de sudare prin topire. La aceste încercări, îmbinarea se rupe prin metalul depus, cu scopul de a examina suprafaţa rupturii. Ruperea poate fi provocată printr-o sarcină constantă sau dinamică, prin îndoire sau prin întindere. În plus, dimensiunile crestăturii şi temperatura pot fi modificate cu scopul de a provoca ruperea. Standardul cuprinde: principiul metodei de încercare utilizate; simbolurile şi abrevierile termenilor utilizaţi pentru încercările de rupere; dimensiunile probelor pentru sudura cap la cap şi în colţ pe tablă şi pe ţeavă; modul de prelevare, marcare şi pregătire a epruvetelor; procedura de încercare pentru sudurile cap la cap şi în colţ; cuprinsul raportului de încercare şi un exemplu de raport.
SR EN ISO 17639:2014, Încercări distructive ale îmbinărilor sudate din materiale. Examinarea macroscopică şi microscopică a îmbinărilor sudate
Prezentul standard internaţional furnizează recomandări pentru pregătirea epruvetelor, procedurile de examinare şi principalele lor obiective pentru utilizate examinarea microscopică şi macroscopică. Scopul examinării macroscopice şi microscopice este de a evalua structura (inclusiv structura, morfologia şi orientarea grăuntelui, precipitatele şi incluziunile) independent şi/sau în legătură cu diversele fisuri şi cavităţi. Secţiunile pot furniza o înregistrare a formei epruvetei în planul de secţionare. În cadrul tabelului cuprins în standard este prezentat un ghid de evaluare a caracteristicilor care pot fi detectate prin examinare macroscopica şi microscopică (exemple: fisuri la cald şi la rece, cavităţi, limite de incluziuni, limite de graunţi, segregare, precipitări etc.). Standardul cuprinde detalii privind principiul care stă la baza metodei de încercare, modul de prelevare a epruvetelor, procedura de încercare, reactivii utilizaţi, măsurile de securitate care trebuie prevăzute, examinarea şi simbolizarea.
SR EN ISO 6520-2:2014, Sudare şi procedee conexe, clasificarea imperfecţiunilor geometrice din îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 2: sudare prin presiune
Această parte a ISO 6520 reuneşte şi clasifică imperfecţiunile posibile din îmbinările sudate prin presiune. Este specificată o denumire uniformă. Sunt incluse numai tipul, forma şi dimensiunile diferitelor imperfecţiuni apărute la sudarea prin presiune. În cadrul standardului, îmbinările sudate sunt clasificate în şase grupe: P1 — Fisuri, P2 — Cavităţi, P3 — Incluziuni solide, P4 — Lipsă de topire, P5 — Imperfecţiuni ale formei, P6 — Alte imperfecţiuni neincluse în grupele P1 până la P5.
Pentru fiecare grupă în parte sunt precizate tabelar: a) imperfecţiunile principale definite prin numere de referinţă formate din trei cifre şi subdiviziunile acestora definite prin numere de referinţă formate din patru cifre; b) denumirea sau numele fiecărei imperfecţiuni în limba engleză, franceză şi germană; c) explicaţii privind tipul fisurii în limba engleză, franceză şi germană, când este necesar; d) reprezentări grafice.
De asemenea, standardul cuprinde şi corelarea dintre procedeele de sudare şi tipurile de imperfecţiuni care pot apărea la procedeele respective.
Tot din aceeaşi serie face parte şi standardul SR EN ISO 6520-1:2007, Sudare şi procedee conexe. Clasificarea imperfecţiunilor geometrice din îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: Sudare prin topire.
SR EN ISO 9692-1:2014, Sudare şi procedee conexe, tipuri de pregătire a îmbinării. Partea 1: Sudarea manuală cu arc electric cu electrod învelit, sudare cu arc electric cu electrod fuzibil în mediu de gaz protector, sudare cu gaze, sudare WIG şi sudarea cu fascicule de energie a oţelurilor
Această parte a standardului SR EN ISO 9692 defineşte parametrii care caracterizează pregătirea îmbinării pentru sudare şi cuprinde o selecţie de forme şi dimensiuni frecvent întâlnite. Specificaţiile precizate au fost stabilite pe baza experienţei şi conţin dimensiunile pentru tipurile de pregătire a îmbinării, considerate că oferă condiţii de sudare corespunzătoare. Extinderea domeniului de aplicare necesită totuşi indicarea unor domenii de dimensiuni. Domeniile de dimensiuni specificate reprezintă limite pentru proiectare şi nu tolerante pentru fabricaţie. Limitele pentru fabricaţie sunt în funcţie de procedeul de sudare, de metalul de baza, de poziţia de sudare, de nivelul de calitate etc. Standardul precizează tipurile de pregătire a îmbinării pentru sudarea manuală cu arc electric cu electrod învelit, sudarea cu arc electric cu electrod fuzibil în mediu de gaz protector, sudarea cu gaze, sudarea WIG şi sudarea cu fascicule de energie a oţelurilor.
Standardul se aplică pentru: pregătirea îmbinărilor pentru sudările cap la cap, sudate dintr-o parte; pregătirea îmbinărilor pentru sudurile cap la cap, sudate din ambele părţi; pregătirea îmbinărilor pentru suduri în colt, sudate dintr-o parte; pregătirea îmbinărilor pentru suduri în colţ, sudate din ambele părţi.
Standardul cuprinde detalii privind pregătirea îmbinărilor de mai sus şi anume: grosimea materialului, tipul de pregătire, simbolul, schiţa secţiunii transversale, dimensiuni (unghi, deschidere, umăr, adâncime), procedeul de sudare recomandat, reprezentarea sudurii şi observaţii).
Standardul SR EN ISO 9692, Sudare şi procedee conexe. Tipuri de pregătire a îmbinării are următoarele părţi: SR EN ISO 9692-1:2014, Sudare şi procedee conexe. Tipuri de pregătire a îmbinării. Partea 1: Sudare manuală cu arc electric cu electrod învelit, sudare cu arc electric cu electrod fuzibil în mediu de gaz protector, sudare cu gaze, sudare WIG şi sudare cu fascicule de energie a oţelurilor.
SR EN ISO 9692-2:2000, Sudare şi procedee conexe. Pregătirea îmbinării. Partea 2: Sudarea cu arc electric sub strat de flux a oţelurilor
SR EN ISO 9692-3:2002, Sudare şi procedee conexe. Recomandări pentru pregătirea îmbinărilor. Partea 3: Sudarea MIG şi WIG a aluminiului şi aliajelor sale
SR EN ISO 9692-4:2004, Sudare şi procedee conexe. Recomandări pentru pregătirea îmbinărilor. Partea 4: Oţeluri placate
Pentru comenzi: Centrul Zonal de Informare şi Vânzări ASRO – Vâlcea
Tel: 0350 401680, 0250 733449, e-mail: standarde@ccivl.ro.