Ocolul pământului în 120 de zile – (X)


PARISUL EXTREMULUI ORIENT

Nu poți zice c-ai văzut o țară, până nu-i vizitezi și capitala. Hanoi, din câte se știe, este capitala Vietna­mului, dar, din anul 1859, Vietnam, Cambodgia și Laos au format INDOCHINA FRANCEZĂ, cu capitala Saigon. Această metropolă, din anul 1954 și până la unificare, în 1975, a fost doar capitala Vietnamului de Sud. Este cea mai mare aglomerare urbană din Vietnamul Unit și din Indochina, cu o populație de peste zece milioane de locuitori. În 1976, a primit denumirea Ho Chi Minh, după numele liderului marxist revoluționar care a fondat Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), al cărei președinte a fost între 1945 – 1969. În toată lumea, însă, orașului i se spune, în continuare, Saigon. Mai este cunoscut și sub denumirea Parisul Extremului Orient, pentru asemă­narea sa cu Orașul Luminilor.

Saigonul se află în sudul Vietnamului, lângă delta Fluviului Medong. Înainte de secolul al XVI-lea a fost cel mai mare port al Cambodgiei. Fluviul Mekong, cu o lungime de 4320 km, izvorăște din Munții Chinei de Vest, Tanngula-Shan (6.800 m înălțime), din afluenții: Zi, Za și Ngom, care traversează regiunea Yunnan, la vest de Kunming, stabilind granița între China și Myanmar (Burma); intră în Laos, unde face graniță, mai întâi, cu Myanmar și, mai apoi, cu Thailanda, tre­când pe lângă capitala Laosului, Vingehan (Vientiane). În continuare, traversează toată Cambodgia și se varsă în Marea Chinei de Sud, prin faimoasa sa deltă – „Mekong River Delta”, care se află pe teritoriul Vietnamului, în partea de sud. Râul Saigon curge prin orașul cu același nume (în limba Kimera, Saigon înseamnă „pădure de Kapoc”). Arborii gigantici Kapoc (un fel de salcie) străjuiau râul Saigon, de o parte și de cealaltă, înainte de urbanizare. Malurile sale au fost defrișate și astăzi, de-a lungul acestora, sunt nenu­mărate bărci, locuințe și vase-restaurant. Misionarii francezi de religie creștină veniți la Saigon la începutul secolului al XIX-lea au fost bine primiți de localnici. Cine ar fi crezut atunci că peste o jumătate de secol, în 1859, opt nave militare pline cu soldați vor debarca la Saigon? Au cucerit Vietnamul și l-au transformat în colonie, numind-o Indochina Franceză, cu capitala la Saigon. Francezii, după cucerire, au început aici o agricultură intensivă, au asanat mlaștinile din regiune prin canalizare și au dat un aer parizian așezărilor – și așa destul de ponosite. Astăzi, când vizitezi Saigonul, simți că te afli în Provența sau în Normandia. Te deranjază, însă, doar temperaturile înalte de peste 35º Celsius și umiditatea de peste 80%, care te țin cu picioarele pe pământ, la adăpost, sau te trimit să faci „turul orașului” într-un taxi cu aer condiționat. După ce am coborât din autocar, care ne-a transferat din Portul My Tha la Hotelul Rex,terasa_hotel_rex din centrul orașului, am urcat cu liftul până pe terasa hotelului de la etajul V, plină de bonsai, scăldați în lumină și colivii din bambus, în care ciripesc păsări exotice. Apoi, ne-am răcorit lângă o fântână arteziană, ori chiar în colțul elefanților. Aici se schimbă impresii și se discută afaceri.

Pornim în „Turul Orașului” din fața Primăriei Sai­gon – City Hall,primaria_orasului_saigon o clădire reprezentativă marilor orașe din Hexagon, vopsită în ocru gălbui, cu un faimos „turn cu ceas”. Crezi că ar fi adusă din sudul Franței, de la Pro­vența, și plantată aici. Ajungem la Catedrala Romano-Catolică, cu numele Notre-Dame, construită între anii 1863-1880.catedrala_romano_catolica Are două turnuri cu cruci, înalte de 190 de picioare (adică 58 m), care te face să crezi că nu ești în altă parte decât tot în Normandia. N-ai timp să-ți dezlipești ochii de pe videocamera de pe catedrală, că privirea îți este furată de clădirea Poștei Centrale, aflată vizavi. Este construită în stil gotic, tipic clădirilor coloniale, fiind proiectată de marele Gustave Eiffel,posta_centrala la numai câțiva ani după ce onorase cu geniul său faimosul Turn Eifel, din Paris. Poșta din Saigon a fost dată în funcțiune în anul 1892. Reamintesc cititorilor că Hotelul Traian din Iași, Piața Unirii, ca și alte proiecte din țara noastră poartă semnătura ace­luiași mare arhitect, care i-a fost un bun prieten savan­tului român Henri Coandă. Hotelul Majestic din Saigon, astăzi Continental, seamănă cu cele de pe Coasta de Azur. Lângă el se află Opera House, cu 800 de locuri,opera_house construită din 1897, de către arhitectul francez Eugene Ferret. Dar și Piața Mare a orașului – „Ben Thanh Market” – este construită tot de către francezi, la sfâr­șitul secolului al XIX-lea. Saigonul este însă plin de sute și mii de blocuri cu zeci de etaje, care culminează cu „Bitexco Financiar Tower”, un adevărat zgârie-nori cu 68 de etaje și 300 m înălțime, inaugurat în 2010.

Kmerii au fost primii care s-au stbilit aici acum 1.000 de ani, urmați fiind de către vietnamezii din re­giu­nea Hue. Șapte secole mai târziu, au venit și chi­nezii refugiați. Astfel s-a născut populația saigoneză, oameni mici de statură, dar viteji și plini de vitalitate. Dacă nu mă credeți, întrebați soldații americani, care au luptat aici! Unii încă mai trăiesc și au coșmaruri și astăzi…

După unificare, începând cu anul 1976, „bata­lioane întregi de politruci comuniști”, cmerii roșii, au pornit din Hanoi, spre sud, ca să-i educe pe cei din Saigon, socotiți „niște decadenți ai capitalismului”, urmând să facă din ei niște „buni comuniști”. Reali­tatea a arătat, însă, că acele batalioane au rămas aici, au văzut realitatea și au fost ei cei reeducați de saigo­nezi. Uniformitatea propăvăduită de comuniști nu s-a lipit de rezidenții saigonezi, aceștia păstrându-și, în con­tinuare, spiritul cosmopolit, creativ și optimist. Cu toate acestea, simbolurile „secera și ciocanul” și „steaua cu cinci colțuri”, simboluri de mult uitate de marea majoritate a românilor, aici sunt vizibile cam peste tot.

Saigonul este orașul cu cea mai mare și mai accen­tuată creștere economică din tot Vietnamul, deținând primul loc în dezvoltarea turismului, el fiind și cel mai important port al țării. Se mai poate spune că Saigonul este „orașul boom” al Vietnamului. Dar, să lăsăm cele câteva imagini să vorbească!…