Ocolul pământului în 120 de zile

Mărețul Acropole

De la Kușadași, spre seară, am plecat spre Piraeus, traversând Marea Egee printre Insulele Tenos (Tinos) și Andros; apoi, am ocolit Insula Kea (Tzia) și am ajuns pe continentul european. Trecând pe lângă orașul Khalittea, am intrat în Portul Piraeus; era, de-acum, dimineață, pe la orele 7.00. Grecia, țara cu o lungă istorie, din cele mai vechi timpuri și cu un prezent viu, este un teritoriu al insulelor, care de succed una după alta, niciuna nu seamănă cu cealaltă. Are o populație de 11 milioane de greci veseli, ospitalieri, plini de entuziasm și iubitori de distracții,  pe o suprafață de 132.000 kmp.

Portul Pireu este vechi de șase secole înainte de Hristos, iar orașul Piraeus este al treilea mare oraș al Greciei după Atena și Thesalonik. Dacă Atena reprezintă „sufletul Greciei”, apoi Pireu reprezintă „inima ei”. Astăzi, aceste orașe formează unul singur, mai ales după anul 2004, când aici au avut loc Jocurile Olimpice, unde am participat împreună cu iubitul meu nepot, Alex. Trenul electric, care pornește din Portul Pireu, ajunge direct în inima Atenei, adică în stația centrală Monastiraki din piața cu același nume, unde se află și Bazarul Athens Flea Market.

După atacul perșilor, Themistocle a construit mari fortificații, astfel că Pireu a fost transformat într-un port militar încă din anul 493 î.Hr. Portul poate adăposti 372 de vase mari, dintre care 82 în Mounichia, 196 în Zea și 94, în Cantharus. Vasul nostru, Ms. Amsterdam, a fost ancorat în Great Harbor (Megas Limin), la dana A. Cu un bilet de călătorie, care te costă numai 4 euro, valabil 24 ore și care îți permite să călătorești în Atena cu orice mijloc de transport în comun (metrou, tren, autobus), ajungi în stația centrală Monastiraki, care unește Pireul cu Kifisia.

Ieșind din stația de metrou, îndrepându-ți privirea spre Acropole, având în stânga ta Muzeul de Artă Populară (Volkmuseum) și puțin mai sus Biblioteca Împăratului Hadrian, construită în anul 130 d.Hr. Era o zi de primăvară, frumoasă și caldă, unde erau înfloriți prunii, perii, mușețelul și chiar și macii, totul fiind în culorile verde, galben, roz, alb și roșu. În Biblioteca lui Hadrian sunt bine conservate auditorium cu coloanele și capiteliile sale, mozaicul, dar și porțile de la intrare.

Urcând spre Acropole, treci pe lângă Agora Romană, cu poarta ei bine conservată, numită Athena Archegetis, donată de Împăratul Iulius Cezar. Dimensiunile Agorei Romane fiind de 111/98 m și care a funcționat până după căderea Constantinopolului. Până să ajungi la scările către Acropole, în drumul tău se mai găsesc Biserica Meta­morfozei, Muzeul Arheologic Privat Kanellopolu și casa arhitectului Teoriaz Teoharis, cel care a reabilitat Acropole. După care ajungi pe stânca din fața lui Acropole și despre care legenda spune că aici Mântuitorul Iisus Hristos a ținut o predică.

Acropole este o stâncă meteoritică implantată din ceruri în mijlocul Atenei, orașul fiind peste tot în jurul ei și de unde străzile pornesc ca niște raze de soare. Lași în dreapta ta Teatrul Irodou tou Attikou și urci scările prin măreața poartă de intrare Propylaea. Trecând de aceasta pe partea dreaptă vezi Templul Apteros Nik (Templul Victoriei fără Aripi), simbol al credinței atenienilor, despre cetatea lor, ridicat în sec. V î.Hr. pentru comemorarea victoriilor asupra perșilor. Pe partea stângă se află Templul Erechtion, dedicat lui Erechteu (Poseidon), lucrare arhitectonică îndrăzneață prin măreția cariatidelor, statui ce reprezintă tinere femei, ce țin pe capetele lor acoperișul templului. După vechii greci, aici și-au disputat supremația asupra orașului Athena și Poseidon, când zeița Athena a învins, făcând să răsară din pământ un măslin. De-abia acum vezi spre partea dreaptă celebrul Panthenon, susținut pe cele 46 de coloane, înalte de peste 60 de picioare, templu doric din marmură de Pendelli, ridicat în „cinstea fecioarei”, în perioada 447-462 î.Hr. În spatele Panthenonului se găsește Muzeul Național de Arheologie și o terasă circulară de pe care poți privi Colina Lykavitos, Dealul Turcului și Atena de jur împrejur.

În partea de sud a Panthenonului ne apare în față Teatrul lui Dionysos, unde au fost jucate pentru prima dată tragediile și comediile lui Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan și Menandru. Teatrul lui Dionysos poate primi 20.000 de spectatori pe cele 78 de rânduri cu locuri ale sale. Rândul întâi are 67 tronuri din marmură, destinate înalților demnitari. În spațiul semicircular dintre public și scenă se găsea orchestra, spațiu care a fost reconstruit de romani pentru luptele cu gladiatori. Tot de aici putem privi Templul lui Zeus Olympianul, lucrare începută de Pisistrate în anul 530 î.Hr., dar care a fost finisată de Hadrian în anul 129 d.Hr. Lângă templu, admirăm Arcul lui Hadrain, lucrare magnifică închinată lui Zeus Olympianul, cu poarta sa înaltă de 60 de picioare, care făcea legătura dintre cetatea ateniană a lui Theseus și noua Atenă Romană Hadrianopolis sau, pe scurt, dintre „orașul lui Theseu” și „orașul lui Hadrian”. În spatele Templului lui Zeus Olympianul, vedem stadionul atenian, locul în care au avut loc primele jocuri olimpice moderne din 1896, construit pe locul vechiului stadion, în anul 330 î.Hr. Reamintim că primele jocuri olimpice au avut loc în Insula Peloponeză, pe stadionul din orașul Olympia, în anul 776 î.Hr.

Revenim pe piatra unde a predicat Mântuitorul. De această dată admir atât Observatorul Astronomic, Agora Romană și Agia Parascheva, amintindu-mi că, în urmă cu 19 ani, aici am participat la „Săptămâna Medicală Balcanică”, ca reprezentant exclusiv în România al firmei Olympus Europe Holding Japonia.  După această frumoasă revedere, mă îndrept spre vapor, spunând un călduros adio „mărețului Acropole”, monument care anunță parcă viitoare minuni arhitectonice.