O pierdere imensă pentru literatura română: GEORGE ASTALOȘ

Dramaturgul, eseistul, poetul și prozatorul George Astaloș ne-a părăsit luni, 27 aprilie,  la vârsta de 80 de ani. Sufletul său nobil s-a înălțat la cer, dar  ne-a lăsat o mare moștenire literară de mare preț, cu care poporul român se mândrește.  Am avut fericirea să-l cunosc, să tăifăsuim zile în șir, pe toate temele pământului, să depănăm amintiri… Aici, la Râmnicu Vâlcea, unde m-a vizitat în câteva rânduri cu minunata și regretata sa soție, Hélène (a decedat cu două luni în urmă!), la Paris sau la București,  în elegantul său apartament, încărcat de cărți și tablouri, de pe Bulevardul Regina Elisabeta, lângă Cișmigiu. Am pierdut un mare prieten, un cărturar și scriitor fără de egal, a cărui amintire va dăinui în sufletul meu cât voi trăi. A fost un OM-UNICAT!  Piesele acestui mare dramaturg au fost jucate, începând cu 1972, în toate marile teatre ale lumii, iar cărțile sale au fost traduse cu regularitate în Europa Occidentală și America de Nord.
George Astaloș s-a născut la București  în data de 4 octombrie 1933 și  a devenit cetățean francez în 1976. A fost inclus în numeroase antologii de piese de teatru și de poezie în Europa și peste Ocean, fiind considerat de același calibru ca Samuel Beckett, ori Eugen Ionesco.
În vara anului trecut a fost onorat cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, în Franța, una dintre cele mai prestigioase decorații culturale acordate de autorităților de la Paris, iar în 2011 a fost nominalizat pe lista Comitetului Academiei Suedeze la Premiul Nobel pentru Literatură.
Exilat in 1971 în urma unei burse a guvernului francez, George Astaloş este autorul unei opere literare consistente din care unele titluri au apărut în Franţa, Italia, Portugalia, Luxemburg şi Statele Unite ale Americii („Contestatory Visions”/ University Press), dar mai ales in România, înainte de 1971 şi după 1989.
George Astaloş este scriitorul roman contemporan cu cea mai bogata opera care, pe deasupra, acoperă toate genurile literare: proza (mai multe romane, poezie (editata in România, Franţa, Italia şi Luxemburg), eseu (Disertație asupra argoului/ Pluridimensionalitatea teatrului/ Vocația poeziei în era tehnologică), teatru (reprezentat în România, Franța, Anglia, Statele Unite, Danemarca, Portugalia etc.). Cu toate ca este tradus în mai multe idiomuri şi editat în diverse țări din Europa şi America de Nord, consider că marea performanță literară a sa. în plan conceptual, îl constituie scrierile despre exil.  Asupra acestui fenomen, care în secolul 20 a atins apogeul prin Revoluția Bolşevică din 1917 şi prin instalarea comunismului după 1945 în mai bine de jumătate de Europă, George Astaloş a scris după prăbuşirea comunismului şi despre „Exil/ Memoriile unei memorii”, volum publicat de Editura Casa Radio din Bucureşti. Ediția a doua a „Exilului” care a apărut în luna noiembrie 2011, sub egida editurii Capitol, fondată special pentru acest valoros scriitor de Gabriel Chiriac. În paralel, Casa de filme Capitol a produs 60 de episoade a câte 26 de minute fiecare, asupra exilului parizian al lui George Astaloş – filmările fiind făcute la Paris şi Bucureşti. Este regretabil ca dintr-un exil atât de dens, provocat de dominația roşie, care a însumat cel puțin 1000 de scriitori, aproape nimeni nu a pus în pagină tragedia dezrădăcinării! Această mărturie, am spune unică, atât prin reproducerea fenomenului aşa cum l-a trăit autorul, cât şi prin raritatea investigației, m-a făcut să-i susțin nominalizarea la Premiul Nobel pentru literatură în 2011. Semnalam, la vremea acea,  instanțelor autorizate importanța faptului că „Memoria unei memorii” a scrutat profund fenomenul dezrădăcinării şi că scriitorul care a făcut-o este român. În acelaşi timp, menționam ca „Memoriile” nu este unica scriere a lui Astaloş asupra exilului. În 2004, a apărut ediția franceză a volumului de teatru „Amprenta Exilului” – un triptic despre exilații din trei țări: Franța (1789), Rusia (1917) şi România (1989). În anul 2006 a apărut versiunea româna a volumului respectiv. Una dintre cele trei piese din tripticul despre exil, „Caviar Vodca şi bye bye” (exilul rusesc) a fost reprezentată până astăzi în aproape 40 de metropole de pe cele 5 continente. În anul 2001, după un turneu la Viena, Tel Aviv şi Copenhaga cu spectacolul montat de Teatrul National radiofonic, „Caviarul…” luiGeorge Astaloş a fost reprezentat la Stockholm şi Malmo pentru exilații români din Suedia.
Prin moartea lui George Astaloș,  literatura română pierde unul dintre cei mai mari autori ai săi, a cărui operă a străbătut, numai prin valoarea ei, continentele lumii.
Adio, scump prieten! Nu te voi uita, mereu te voi purta în suflet. Dumnezeu să te aibă în paza Sa!
                                                                                                             loan BARBU