O mai bună coordonare pe obiectivele de politică externă: afirmarea statului român printr-o politică externă proactivă


La început de sesiune şi de an este bine să ne întrebăm unde ne aflăm, ce am realizat şi ce ar putea fi făcut mai bine cu privire la procesele şi progresele sociale, economice şi politice, fie ele interne sau externe. În această declaraţie, doresc să prezint cum văd eu, din perspectiva Partidului Social Democrat, deschiderea pe care Guvernul actual, mai ales Primul Ministru şi Ministrul Afacerilor Externe, au realizat-o în politica relaţiilor internaţionale ale României, precum şi ce ne dorim pentru 2014 şi anii următori în domeniul politicii externe. 

Ceea ce realmente m-a şocat la această trecere dintre ani şi m-a determinat să mă gândesc la această temă au fost marea zvârcolire, dezinformare şi diversiune pe care Preşedintele Băsescu şi apropiaţii săi le-au aruncat în eter pentru macularea imaginii Parlamentului şi a Guvernului în exteriorul ţării. S-a ajuns cu această zarvă până acolo încât preşedintele în exerciţiu al României, cu voia Curţii Constituţionale, dar împotriva voinţei populare exprimate clar prin referendumul de suspendare, să se plângă şi să avertizeze Occidentul că România este cu un picior deasupra prăpastiei, că ni se vor tăia fondurile europene, că vom fi excluşi din Europa. La aceasta nu pot decât să fiu de acord cu ministrul nostru de externe, domnul Titus Corlăţean, care dezavua termenii apocaliptici pe care Traian Băsescu, transpunându-se, cu de la sine putere, în purtătorul de cuvânt al unui emisar American, îi foloseşte din interes politic şi electoral, ceea ce produce foarte mult rău României. Da, este adevărat, politica unipersonală a domnului Băsescu, afirmaţiile sale sunt de o gravitate extraordinară şi fac foarte mult rău României. Ele au produs mult rău românilor din ţară şi din afară pe toată întinderea celor două mandate de 10 ani. Rezumându-ne acum doar la politica externă, domeniu care ţine de competenţa preşedintelui României, vom realiza dimensiunea unui eşec total. Dacă în 2007 preşedintele Băsescu şi-a pus semnătura pe documentele de aderare a ţării la Uniunea Europeană, acesta nu fost decât un act formal de înregistrare şi însuşire a unui succes major, pregătit şi realizat anterior, cu mari eforturi şi inteligenţă politica şi administrativă de Guvernul Năstase şi de preşedintele Iliescu. Tocmai acest bilanţ negativ, de 10 ani, al politicii externe explică enervarea atunci când actualul Guvern şi Parlament au realizat o serie de deschideri ale politicii externe a României. Preşedintele vorbeşte de izolarea internaţională a României în ultimul său mandat încercând să arunce vina pe cele două instituţii, dar nu spune de ce nu a reuşit să elimine vizele pentru românii care vor să meargă în SUA şi Canada, nu spune de ce nu reuşit să includă România în Spaţiul Schengen, de ce nu a înlăturat monitorizarea României de instituţiile Uniunii Europene, de ce popularii săi europeni manifestă atitudini rasiste faţă de concetăţenii săi şi de ce s-a arătat deranjat de lărgirea relaţiilor economice ale statului român cu Rusia, China, Kazahstan. Dacă vă întrebaţi ce i-a apucat, de ce s-au inflamat regimul Băsescu, sateliţii săi politici, ziariştii şi intelectualii stipendiaţi cu privire la modificările legitime aduse unor legi? Răspunsul este că tocmai succesele politicii interne şi externe a Guvernului i-a alarmat. Ei nu voiau ca USL să înregistreze performanţe acolo unde preşedintele lor a înregistrat eşecuri în lanţ.

Stimaţi colegi, în acest an vom avea o campanie electorală de alegere a unui nou preşedinte. În cadrul acesteia se vor aprofunda elementele politicii externe ale României. Sunt însă câteva lucruri de precizat încă de pe acum: 

1. În cele câteva luni până la alegerea noului preşedinte vom asista în continuare, cel mai probabil, la acelaşi tip de izbucniri, autoritariste, cu aer de superioritate şi competenţă autoconfecţionată, dar, în fond, fără nici un fel de beneficiu pentru ţară şi popor. Însă în era post-Băsescu vor trebui îndeplinite toate restanţele, corectate gafele şi realizate obiectivele de politică externă care nu au avut o finalizare pozitivă în cele două mandate ale actualului preşedinte. 

2. România va trebui, odată cu aplicarea angajamentelor, a parteneriatelor şi direcţiilor strategice valabile în prezent, să continue politica de deschidere a ţării în direcţii în care a avut o bună tradiţie şi înspre zone care ne pot fi complementare din punct de vedere economic. Trebuie să înţelegem că o ieşire dintr-o criză, precum cea recentă prin care au trecut Statele Unite şi Uniunea Europeană, creşterea exporturilor româneşti din ultimii doi ani nu ar fi fost posibile dacă Guvernul actual nu ar fi scos ţara din izolarea la care o condamna politica unipersonală de care am amintit mai sus. 

3. Odată cu instalarea noului preşedinte se impune o mai bună coordonare pe obiectivele de politică externă dintre instituţiile statului cu atribuţii în acest domeniu, mai exact între Preşedinţie, Guvern şi Parlament. Era post-Băsescu în politica externă trebuie să ne găsească mai uniţi, mai coerenţi şi mai bine ţintiţi pe obiectivele de politică externă. Este posibilă o afirmare a statului român printr-o politică externă mai proactivă, nu numai reactivă. Consider că a venit timpul să se pună capăt politicii de scandal care a nu a adus nimic bun, nici în politica internă, nici în cea internaţională.

Senator PSD,

Laurenţiu Florian Coca