O apariție de excepție la Editura ”Antim Ivireanul” Romanul „Memoria trestiei”, de Mihai Antonescu


SYNOPSIS
MEMORIA TRESTIEI este o Carte „altfel” despre viaţa şi faptele Celui care anume s-a înlumit spre a ne putea noi îndumnezei. O „Cântare a Cântărilor” în proză, scrisă pe fire de trestie mai întâi de păstorul Amin, Cel trăitor în Munţii Magedanului şi ai Galileii, acolo unde iubirea Celui atoatefăcător nu are început şi nici sfârşit. Păstorul Amin este măsura omenească a zidirii în adevăr, instanţa supremă a mărturiei despre cer şi pământ, din moment ce nimeni nu se îndoieşte de spusele Lui. El este oglinda în care se reflectă Iisus, Cel aflat în cealălaltă margine a „turmei de suflete”. În douăsprezece Cărţi însumând şaizeci de capitole, ficţiunea şi realitatea istorică se împletesc benefic pe trupul şi fiinţa trăitorilor acelui timp de început al Noului Testament.
Aici, oameni şi întâmplări, ce nu şi-au găsit loc în oficialele Evanghelii, îşi rostuiesc obârşia şi poveştile aşternând dinaintea cititorului un „altcumva”, un „altceva” pe imaginara punte dintre „Ţara trestiilor” şi alt misterios tărâm, „Asfinţitul”, unde întâii creştini bănuiau ori chiar aflaseră cu mintea inimii că este Raiul. Mai puţin deasupra şi mai mereu sub vremuri aşez eu trăirea zecilor de personaje ale acestui roman, mişcându-le pe fiecare după simţuri şi alcătuire între deznădejde şi speranţa unui „dincolo” fără lacrimi. Astfel, Noul Ioan din pustia Betabarei primeşte botezul norului din mâinile unui întemniţat, Marele Ioan Botezătorul. Astfel, zeloţii lui Ioachim trec prin apa Iordanului direct spre mântuire cu armele lor cu tot. Astfel, femeile mironosiţe primenesc trupul unui păcătos la îndemnul Celui care spune că nimeni nu e fără păcat, dar că tocmai păcătosul se poate mântui prin conştientizare. Astfel…
Dar ce mai pot eu adăuga fără a ştirbi întregul curiozităţii inevitabilului cititor? Iar dacă această întâie Evanghelie s-a rătăcit vremelnic din pricină de noi ori de alte mărunte răutăţi, ea continuă să respire în foşnitoarele trestii, aflătoare pe marginea tuturor apelor dulci ale lumii, unde Însuşi Întocmitorul ei trăieşte. Amin!

Mihai Antonescu