Nu mai am putere și nervi să mai rămân!

• ne-a declarat Ioan Gavrilescu, argumentând decizia sa de a demisiona după 33 de ani la conducerea clubului Oltchim

Domnule Gavrilescu, după 33 de ani la conducerea unui club etalon pentru handbalul mondial, Oltchim, pe timpuri Chimistul, vă anunțați demisia…

Orice început are și un sfârșit!

Totuși, Adunarea Generală din 7 aprilie s-ar putea să nu aprobe cererea dumneavoastră.

Eu trebuie să îmi prezint această cerere în fața Adunării Generale pentru că acolo am fost ales. Aceasta doar poate lua act de decizia mea și, automat, să aleagă alt președinte.

Poate vă răzgândiți dumneavoastră în această perioadă…

Sunt un om matur și responsabil. Nu îmi permit să fac circ. Mă cunoașteți pe mine ca un om ce își permite să facă „panaramă”? Am decis! Zarurile sunt aruncate!

Și pe cine vedeți înlocuitorul dumneavoastră?

Probabil că un om apropiat de handbal, de Vâlcea și de Oltchim. Cel puțin asta îmi doresc eu.

Dar de ce acum?

Doream să mă retrag la 70 de ani. I-am împlinit și, pentru că obiectivul din acest an a fost compromis, cred că nu mai are rost să rămân. Pentru câteva meciuri dintr-un campionat deja câștigat nu mai are rost să rămân. Iar pentru a o lua de la cap încă un an nu mai am putere, nu mai am nici răbdare, nu mai am nervi…

Nu am nimic cu nimeni, nu doresc nimic de la nimeni. Vreau să mă retrag în liniște și elegant, așa cum, sper, am și condus acest club. Sunt principiile care m-au călăuzit și pe care nu le abandonez. Nu vreau să intru în categoria Iri sau Pepe.

Chiar dacă în cei peste 21 de ani de colaborare pe care personal îi am cu dumneavoastră am avut și divergențe, cred că decizia dumneavoastră reprezintă o pierdere pentru handbalul vâlcean, românesc și european.

De-a lungul timpului au existat contradicții care au dus la progres. Acum există contradicții care nu duc decât la regres! Nu pot să accept astfel de lucruri. (…) Am făcut parte, împreună cu dumneavoastră și mulți alții, din „generația” 2000. Sunt realizări care nu se uită. Important este că tot ceea ce am reușit să facem s-a realizat pentru că fondul era unul sănătos. Toată lumea dorea să facă treabă, știa să facă treabă!

A devenit lumea handbalului prea mercantilă?

Probabil.

Mulțumesc pentru minutele acordate și multă sănătate.