Notă editorială: O carte dedicată „Patriarhului moșnenilor”*, istoricul și profesorul universitar doctor Dinică Ciobotea, la vârsta marilor împliniri, în semn de recunoștință
de Eugen Petrescu
„Toți tindem să credem că, prin acțiunile noastre, aducem măcar un strop de bucurie în plus celor ce contează pentru noi. Instinctul social, adânc înrădăcinat în conștiința noastră, ne spune că avem nevoie de alți oameni pentru ca noi înșine să ne împlinim și să fim fericiți. De aceea, deseori, chiar scopul principal al acțiunilor noastre este acela de a ne arăta celorlalți recunoștința. Din păcate însă, spiritul epocii în care trăim are diverse prejudecăți legate de exprimarea acestei recunoștințe care duc la forme din ce în ce mai șterse de mulțumire”, spunea filosoful Cornel Moraru într-un articol intitulat „Practica recunoștinței. De ce ar trebui să mulțumim mai des persoanelor din viața noastră”.**
Cu ani în urmă, înaltul ierarh Bartolomeu Anania, apreciat pentru frumoasele sale cuvinte de învățătură, spunea într-una din predicile rostite la Cluj-Napoca, în Catedrala Mitropolitană, că recunoștința este „sentimentul pe care-l ai atunci când cineva, o persoană, sau mai multe persoane, sau o instituție, ți-a făcut un bine și că pentru acest bine trebuie să-i mulțumești. Recunoștința pornește de la gesturile foarte elementare, pe care de obicei le învățăm de acasă. Generația mea a fost învățată să spună: «Sărut mâna, mamă», «Sărut mâna, tată», iar la sfârșitul fiecărei mese, de prânz sau de seară, să se închine și să spună «sărut mâna pentru masă». Așa am crescut. Este un gest de politețe, un gest frumos de recunoștină”.***
Ne aflăm într-un moment important, când trebuie să cinstim o mare personalitate a Olteniei, un istoric și un profesor universitar care, timp de peste 40 de ani, a îmbogățit tezaurul istoriografic românesc într-un mod greu de egalat, aducându-și totodată, timp de mai mulți ani, o excepțională contribuție la formarea unor noi generații de profesori și cercetători în domeniu. Nu întâmplător, istoricul mehedințean Mite Măneanu îl consideră „lider al mișcării de renaștere a istoriografiei în Oltenia”. Așa se explică apariția acestui volum omagial, el fiind un semn de prețuire și de recunoștință față de cercetătorul istoric și profesorul universitar doctor Dinică Ciobotea, ajuns, iată, la 70 de ani, adică la vârsta marilor împliniri: familie frumoasă, operă științifică, publicistică și editorială bogată și apreciată în mediul științific de nivel academic și o carieră universitară de aleasă ținută, de asemenea apreciată de către foștii studenți, masteranzi, doctoranzi și colegi de catedră în mod elogios în paginile acestei lucrări, dar și în numeroasele recenzii și cronici cu referire la opera publicată și articole cu referire la viața sa. Iată, așadar, care este motivul și rostul întocmirii acestei cărți: datoria multora dintre noi, cei ce ne-am adus contribuția la realizarea ei, de a-i mulțumi acestui Om și de a-l cinsti într-un moment important din viață – împlinirea vârstei de 70 de ani.
Luând ca exemplu gestul de care ne vorbește atât de frumos înaltul ierarh Bartolomeu Anania – și el un mare om de știință, teolog și cărturar oltean, născut pe Valea Pesceanei, la Glăvile, în județul Vâlcea –, mulți dintre cei ce și-au potolit foamea sau setea cunoașterii unor adevăruri istorice din opera de înaltă ținută și valoare științifică a istoricului Dinică Ciobotea, ori s-au format la școala de istorie a profesorului Dinică Ciobotea, școala „Patriarhului moșnenilor” (cum frumos îl numește într-un articol omagial, la aniversarea a 65 de ani, omul de cultură craiovean Marius Turaiche), îi pot spune fără rușine, în semn de recunoștință, „sărut mâna, domnule cercetător și profesor de istorie Dinică Ciobotea”.
Volumul este alcătuit, coordonat și îngrijit de Constanțiu Dinulescu și Eugen Petrescu și apare la Editura Universitaria din Craiova, în 2017, sub egida unor instituții în care omagiatul a profesat ca cercetător (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române) și cadru didactic universitar (Universitatea din Craiova) și a unor organizații culturale și profesionale cu activitate în domniul istoriei (Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Dolj și Centrul de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălașa” Râmnicu-Vâlcea al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”).
La realizarea lucrării și-au adus contribuția 80 de autori, prezentați în „Tabula gratulatoria”: ierarhi și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române, profesori universitari și profesori din mediul preuniversitar, cercetători istorici, muzeografi, scriitori și publiciști: †ÎPS Irineu Popa, †PS Nicodim Nicolăescu, †PS Sebastian Pașcanu, †PS Emilian Nica-Lovișteanul; Lucian Amon, Cezar Avram, Nelu Barbu, Paul-Emanoil Barbu, Dumitru Bădescu, Mihaela Bărbieru, Mihai Blejan, Gabriela Boangiu, Gabriela (Crăciun) Buican, Iustina Burci, Dumitru Cauc, Gheorghe Cărbunescu, Anca Ceaușescu, Ileana Cioarec, Marusia Cîrstea, Dumitru Cojocaru, Emilian Cojocaru, Ileana Cojocaru, Gabriel Croitoru, Sorin Liviu Damean, Gheorghe Deaconu, Lorena Octavia Dina, Constanțiu Dinulescu, Dumitru Garoafă, Petre Gherghe, Georgeta Ghionea, Stelian Titus Gomboș, Ilie Gorjan, Loredana-Maria Ilin-Grozoiu, Constantin Mănescu-Hurezi, Ana Maria Iancu, Alexandru Ionicescu, Dumitru Lazăr, Ioan St. Lazăr, Simona Lazăr, Corneliu-Mihail Lungu, Gheorghe Dumitrașcu-Mamu, Mite Măneanu, Varvara Magdalena Măneanu, Narcisa Maria Mitu, Nicolae Moga, Mircea Moisa, Florin Nacu, Visarion Neagoe, Tudor Nedelcea, Gheorghe Nichifor, Vladimir Osiac, Alexandru Oșca, Gheorghe Pantelimon, Daniela-Liliana Pătrașcu, Dumitru-Valentin Pătrașcu, Diana-Mihaela Păunoiu, Gabriela Rusu-Păsărin, Rodica Pospai-Păvălan, Eugen Petrescu, George Pomenește, Marinela Porneală, Mircea Pospai, Toma Rădulescu, Bogdan Emanuel Răduț, Tudor Rățoi, Radu Renga, Paul Rezeanu, Ion Rizea, Ionuț Săraru, Cristian Andrei Scăiceanu, Ion Soare, Mihai Sporiș, Ionuț Virgil Șerban, Veronica Tamaș, Dragoș-Silviu Teodorescu, Oana Mădălina (Drăgostin) Ticudeanu, Floriana Tîlvănoiu, Ion Tîlvănoiu, Marius Turaiche, Nicolae Vîlvoi, Radu Ștefan Vergatti.
Pe coperta I, în afara titlului sunt trecute denumirile instituțiilor și organizațiilor sub egida cărora apare volumul, editura și anul publicării. Tot aici găsim o ilustrație foto dintr-o bibliotecă academică, iar în medalion distinsul omagiat, profesorul universitar doctor Dinică Ciobotea. Pe coperta a II-a sunt proiectate ilustrațiile foto a două din instituțiile la care acesta și-a desfășurat activitatea: Muzeul Olteniei (în partea de sus) și Universitatea din Craiova (în partea de jos).
Structura volumului este simplă. După „Tabula gratulatoria” – în care sunt trecute numele autorilor, gradele științifice, titlurile universitare și funcțiile îndeplinite de aceștia la momentul sau anterior momentului realizării volumului – și cuprinsul sumar al acestuia, urmează partea introductivă semnată de Constanţiu Dinulescu și prezenta notă editorială, semnată de Eugen Petrescu, ambele traduse în limba engleză.
Pentru a evidenția cât mai bine personalitatea omagiatului, cuprinsul lucrării este structurat pe cinci capitole: capitolul întâi, Omagii și mesaje aniversare dedicate istoricului și profesorului universitar doctor Dinică Ciobotea, este alcătuit din 47 de eseuri biografice și felicitări venite din partea unor ierarhi și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române și a unor reprezentanți de instituții publice, asociații și societăți culturale și profesionale laice; capitolul al doilea cuprinde o serie de Referințe și aprecieri edite despre viața și opera istoricului Dinică Ciobotea, publicate la aniversarea a 60, 65 și 70 de ani, semnate de publiciștii Emil Lăzărescu, Mircea Moisa și Marius Turaiche și de istoricii Dumitru Cauc și Mite Măneanu; capitolul al treilea cuprinde trei interviuri realizate de Marinela Porneală (2011), Dumitru Bădescu (2015) și Gabriela Rusu-Păsărin (2016) cu istoricul și profesorul universitar doctor Dinică Ciobotea; capitolul al patrulea, intitulat Dinică Ciobotea: educația, formarea profesională, activitatea și opera – sinteză, cuprinde, în linii mari, viața și activitatea omagiatului puse în pagină de Eugen Petrescu; dacă primul capitol, prin elogiile cuprinse, vine să pună în valoare însușirile deosebite ale omagiatului, cel de-al cincilea, intitulat Studii și articole dedicate istoricului Dinică Ciobotea, prin cele două subcapitole ale sale: V.1. – Studii și articole de istorie românească și V.2. – Studii de istorie europeană, vine să cinstească personalitatea acestuia, aici fiind cuprinse, în ordinea firească a evoluției istorice, un număr de 41 de studii și articole de istorie românească, unde se regăsesc o parte din disciplinele auxiliare ale acestei discipline umaniste (arheologie, geografie și demografie, sigilografie, filologie, etnografie, memorialistică etc.) – opere ce evidențiază prin tematica lor o lungă perioadă a existenței și culturii noastre în spațiul carpato-danubiano-pontic (V.1.) și două studii de istorie europeană (V.2.). Această ultimă parte a volumului se deschide cu un studiu de arheologie realizat de Mihai Blejan și Eugen Petrescu, privitor la descoperirea întâmplătoare (o secure de luptă din faza mijlocie a epocii bronzului) făcută de Eugen Petrescu, în 1991, pe Valea Pesceanei, la Mrenești – Crețeni, județul Vâlcea, în perimetrul Podișului Getic și se încheie cu un studiu privitor la Italia fascistă, realizat de Marusia Cîrstea.
De partea tehnică a lucrării s-au ocupat Valentin Pițigoi (tehnoredactare și grafică), istoricul Bogdan Emanuel Răduț (corectură text), doctorandul în filologie Mihail Rogojinaru (traducere sumară în limba engleză) și Editura Rotipo din Iași (tipar), sub coordonarea editorului Eugen Petrescu.
Într-un dialog avut în urmă cu doi ani cu Dumitru Bădescu – fost profesor și director al Liceului din Strehaia, la care omagiatul nostru a învățat la începutul anilor ‛60 –, distinsul istoric Dinică Ciobotea spunea: „Cât ești elev, percepțiile despre profesori sunt total subiective. Când însă se ajunge într-o postură asemănătoare, abia atunci se conștientizează de către om câtă datorie are către cei ce l-au format și ajutat în viață. De aceea, nimic nu poate fi mai cinstit pe lume decât să recunoști că fructele faptelor fiecăruia sunt și rodul însămânțat de preabunii lui profesori. Am precizat aceste gânduri și sub impulsul imoral al unor contemporani ai zilei care consideră că istoria începe cu ei și cu ce fac ei”.
Sperăm ca efortul nostru, al celor implicați în realizarea acestui volum omagial, să aducă și să întărească în sufletul domnului profesor Dinică Ciobotea, mentorul multor generații de istorici, sentimentul respectului, admirației și recunoștinței acestora. Și dacă noi, oamenii, nu putem să-i oferim decât un modest omagiu, suntem convinși că Bunul Dumnezeu va completa prin haruri, sănătate și binecuvântări tot ceea ce îi este Domniei Sale de folos în viață.
Note bibliografice:
*http://www.indiscret.ro/vechi/325/special/9993/-patriarhul-mosnenilor-.html
**http: laboratoruldeganduri.ro/blog/2015/08/03
***Bartolomeu Anania („Recunoștința”, cuvânt de învățătură rostit în 2006), vezi http://altarulcredintei.md/generatia-mea