Muzeul Județean Vâlcea, din nou, în paginile Historia: masca de bronz de la Buridava, fără secrete


• după ce în primăvară, Muzeul Satului de la Bujoreni era promovat între articolele prestigioasei publicații de istorie, acum doctorul Ion Tuțulescu semnează un articol despre misterioasa mască de bronz de la Buridava

Continuă eforturile de promovare ale Muzeului Județean „Aurelian Sacerdoțeanu”. Colaborarea cu prestigioasa revistă bucureșteană Historia aduce în prim plan, de această dată, una dintre cele mai misterioase și fascinante descoperiri arheologice vâlcene. Sub semnătura doctorului Ion Tuțulescu (foto), masca de bronz de la Buridava își pierde toate secretele. Printre cele mai importante artefacte aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea se află o mască de bronz – o operă de artă religioasă geto-dacică, descoperită în anul 1973, în cetatea de la Buridava. Puternica fortificaţie geto-dacică, Buridava Dacică, se află amplasată la Nord de pârâul Cosota şi în dreapta pârâului Sărata. Staţiunea arheologică este înconjurată de trei vârfuri de deal care, în Antichitate, au fost fortificate și pe care arheologii le-au identificat drept Cetatea 1, Cetatea 2 şi Cetatea 3. Aceste puncte sunt plasate într-un fel de potcoavă ce se deschide către Ocniţa şi vechile mine de sare. Pentru perioada getică, stratigrafic, au fost identificate trei niveluri culturale, dar stabilirea populaţiei din a doua vârstă a fierului în zonă a dus la ample lucrări de terasare, care au avut ca efect distrugerea straturilor arheologice anterioare. Astfel, în timpul cercetărilor arheologice au fost descoperite materiale aparţinând următoarelor culturi: cultura Sălcuţa şi orizontul toartelor pastilate din perioada eneolitică; cultura Coţofeni (aici a existat un centru de exploatare a saramurii prin procesul de brichetaj) din perioada de tranziţie spre epoca bronzului; cultura Glina şi Verbicioara din epoca bronzului şi fragmente ceramice aparţinând civilizaţiei de tip Basarabi din prima vârstă a fierului.

Colina sacră de la Buridava

Cele mai importante artefacte arheologice aparţinând culturii geto-dacice (importuri elenistice şi romane), inclusiv masca de bronz, au fost descoperite în zona „Cetatea 1”. Aceasta este cea mai înaltă dintre cele trei puncte (cca. 600 m altitudine). În Antichitate, ea avea un platou de aproximativ 100 m lungime şi 50 m lăţime. După cercetările arheologice din anul 1974, s-a dovedit că a avut un caracter sacru, coordonatorul săpăturilor, Dumitru Berciu, stabilindu-i denumirea de „Colina sacră de la Buridava”.

Descoperirea

Masca de bronz a fost descoperită în anul 1973 în cadrul unui sanctuar care, în perioada sa, a avut trei încăperi subterane (notate de cercetători cu numerele 2, 3 şi 4), cu temeliile săpate în stâncă şi trei coloane de lemn. Mai precis, piesa a fost identificată în încăperea cu numărul 3, aceasta fiind aşezată cu grijă pe peretele de Vest al complexului. Sanctuarul a fost distrus de un puternic incendiu care a mistuit locuinţele de pe colină, cât şi de pe terase. Într-una dintre încăperi au fost găsite două monede din timpul primului împărat roman, Octavian Augustus, care arată că incendiul s-a produs în perioada aceasta, de când datează şi masca. Piesa este realizată dintr-o singură foaie de bronz cu o grosime de 1,5 mm (batere pe o formă de lemn după tehnica „au repoussé”), placa tăiată şi uşor bătută pe dungă, prin lovire cu ciocanul. Faţa este expresivă: bărbia rotundă şi puternic accentuată. Nasul este în linii drepte şi precise. Nările sunt sumar indicate, baza nasului dreaptă. Gura este împinsă din interior şi indicată printr-o linie orizontală. Buzele uşor reliefate, puternic strânse, accentuează gropiţele laterale. Ochii adânciţi în orbite. Sprâncene exagerat de accentuate printr-o tăietură longitudinală, încrustată ca şi tăietura verticală de pe bărbie. Gâtul are lungimea de 3,3 cm, cu marginile întoarse spre exterior. Fruntea, lată. Părul este redat prin şase bucle în manieră elenistico-romană. Urechile sunt redate prin batere şi netezire. Are patină nobilă – culoarea verde albastră. Masca este produsul unui atelier local. Nu este o mască mortuară ca în cazul civilizaţiei greceşti; cel mai probabil, piesa reprezintă zeul războiului, în felul zeului Ares-Marte de la greci şi romani. Nu poate fi vorba de un portret, ci de o operă de artă religioasă geto-dacică, ea fiind o divinitate bărbătească în vigoarea tinereţii. (…).