Mare sărbătoare la Costeşti (1)
• hramul sfântului Grigore Decapolitul aduce mii de pelerini an de an la Bistriţa la moaşte • pentru racla sfântă a protectorului lor, bistriţenii au fost la un pas de răscoală, atunci când autorităţile comuniste au decis să-i lipsească de prezenţa binefăcătorului lor, mutându-l la Râmnic
Sfârşitul lunii noiembrie este sinonim, la Costeşti, cu marea sărbătoare a Sfântului Grigorie Decapolitul. De loc din Isauria – Asia Mica, grec de neam, născut în secolul al VIII-lea, acesta îşi odihneşte oasele la Bistriţa unde racla sa adună, an de an, mii şi mii de credincioşi.
Povestea vieţii cunoscute a acestui sfânt porneşte după ce a renunţat la căsătorie, s-a dus la mânăstire si a ajuns călugăr desăvârşit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a mărturisit despre sfintele icoane în multe cetăţi: Bizanţ, Isauria, Roma şi Tesalonic. La bătrâneţe, s-a urcat singur pe Muntele Olimpului şi a sihăstrit acolo în mari şi grele nevoinţe, în ispite şi lupte de la diavoli. Apoi, îmbolnăvindu-se de hidropică, a coborât din munte şi s-a săvârşit la Constantinopol, în secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis şi Decapolitul, a fost preot, mare pustnic şi nebiruit apărător al sfintelor icoane. Oricând era gata să-şi dea şi viaţa pentru ele. Pentru sfinţenia vieţii lui, l-a proslăvit Dumnezeu cu neputrezirea trupului şi cu darul facerii de minuni, atât în viaţă, cât şi după mutarea sa.
Auzind de aceste sfinte moaşte, boierii Craioveşti, Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu, ctitorii Mănăstirii Bistriţa Olteană, au răscumpărat cu bani şi au adus cu multă cheltuială sfintele moaşte ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, în ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). Din anul 1490, până astăzi sfintele moaşte se află nestrămutate de la Mânăstirea Bistriţa.
„Din cauza deselor atacuri şi incursiuni ale ungurilor asupra Ţării Româneşti, călugării din Mănăstirea Bistriţa Olteană au săpat în secolul al XVI-lea o peşteră foarte ascunsă în stancă, la un kilometru de mănăstire, unde ascundeau moaştele Sfântului Grigorie în vremuri de primejdie. Cu timpul în această peşteră s-a făcut un mic paraclis pictat, de o rară frumuseţe, numit Paraclisul Sfântului Grigorie. În vremuri de restrişte, aici se ascundeau sfintele moaşte, dimpreună cu călugării; iar în paraclis se făcea zilnic Liturghia şi toată pravila. Ultimul călugăr care s-a nevoit singur în peştera Sfântului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Mănăstirii Bistriţa. A decedat în anul 1958”, povesteşte primarul Toma Peştereanu.