Mare sărbătoare în Biserica Ortodoxă: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Nașterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.
Există o lungă perioadă din viața Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informații. Cunoaștem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu.
Ioan este nume iudaic – “Iohanan” prescurtare din Iehohanan și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”.
Data de 24 iunie nu a fost fixată într-un mod întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar – loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere.
Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că ,după solstițiul de vară din 21 iunie, ziua începe să scadă și noaptea să crească. De aici, putem înțelege că Sfântul Ioan Botezătorul, persoana care reprezintă Legea Veche, se naște într-un timp când ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Să nu uităm că Nașterea Mântuitorului este prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă din 22 decembrie, când ziua începe să crească.
Ioan Botezătorul – “cel mai mare între cei născuți, cel mai mic în împărăția cerurilor”
Textul din Evanghelia de la Matei 11, 11: „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el” (Matei 11, 11), este mărturisirea lui Hristos despre Ioan.
Nu există contradicție în cele afirmate de Hristos. Ca să înțelegem că Ioan Botezătorul este “cel mai mare între cei născuți din femei”, ne este de ajuns să știm că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul, că a viețuit în pustie precum un înger, ca L-a botezat pe Hristos la râul Iordan etc. Iar ca să înțelegem ce înseamnă cuvintele “cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”, ne vom opri asupra tâlcuirii pe care o dau Sfinții Părinți.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că “teologul cel mai înalt e mai mic decât cel de pe urmă dintre îngeri”. El face această afirmație pentru că rezumă “împărăția cerurilor” la lumea îngerilor, căci Împărăția cerurilor nu era încă deschisă oamenilor în vremea lui Ioan. Astfel, Sfântul Ioan este mai mic decât orice înger.
O altă tâlcuire a Sfântului Maxim Mărturisitorul este aceasta: “Fiindcă se credea că Ioan a dobândit prin contemplație toată cunoștința îngăduită aici, cunoștința cea mai mică și cea mai de pe urmă în viața viitoare e mai mare decât cea de aici”. De aici reiese că orice cunoaștere a lui Dumnezeu în această lume, este doar “în parte” sau “ca în oglindă, în ghicitură”, pe când în lumea de dincolo, cunoașterea va fi “față către față”, “deplină”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).
Al treilea înțeles pe care îl oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul este rezumat la cuvintele: “Cel ce stă pe treapta cea mai de pe urmă în viețuirea evanghelică e mai mare ca cel înălțat în treapta Legii”. De aici reiese că Sfântul Ioan Botezătorul, neîmpărtășindu-se de harul revărsat la Cincizecime, neprimind “botezul cu Duh Sfânt și cu foc” este “mai mic decât cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu”.
Înțelesul duhovnicesc al îmbrăcămintei și hranei Sfântului Ioan Botezătorul
Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haină din păr de cămilă, încins cu o curea de piele și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Camila poate simboliza atât curăția, cât și necurăția. Dacă în Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută și ca necurată, dacă ținem seama că avea copita despicata. Dacă rămânem la prima semnificație, cea de animal curat, cămila simbolizează poporul ales, în timp ce necurăția prefigura neamurile păgâne. Faptul ca Ioan purta o haină din păr de cămilă, simbolizează chemarea evreilor și a păgânilor la Hristos.
Cureaua, provenită de la un animal mort, semnifică prin încingerea cu ea, omorârea patimilor. Cât privește hrana sa, trebuie să știm că albinele și lăcustele erau considerate a fi curate în Vechiul Testament, semn că Ioan se hrănea doar cu cele plăcute Domnului.
Biserica a închinat lui Ioan șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai).