MĂCIUCA MULTIMILENARĂ, la vedere chiar în centrul orașului
Muzeul de Istorie Vâlcea a ales, pentru această săptămână, să expună o măciucă din piatră. Aceasta are numărul de inventar A281 și este a omului din Neolitic. Încadrarea inițială în colecția Neolitic nu corespunde epocii din care provine piesa; aceasta datează în epoca bronzului.
În literatura de specialitate, aceste piese apar frecvent cu denumirea de „capete de băț” deoarece era fixate la capătul unei cozi (băț). „Capetele de băț” sunt obiecte de ceramică de diferite forme, asemănătoare fusaiolelor, dar spre deosebire de acestea, nu sunt perforate complet. Diametrul lor variază între 3 şi 6 cm. Aceste piese, în general ignorate, au fost publicate destul de sumar, de multe ori ele nefiind introduse în context sau având desenul inexact. Din cauza acestor situaţii, prezentarea lor va fi limitată de stadiul actual al cunoaşterii.
În funcţie de forma lor, „capetele de băţ” pot fi clasificate în mai multe tipuri. Pentru a uşura descrierea acestor piese, este numită partea laterală a „capătului de băț” extremitatea stângă sau dreaptă a obiectului, când este aşezat cu orificiul în sus. Împărţirea „capetelor de băţ” în cinci tipuri, pe baza materialelor consemnate în literatura de specialitate:
• piesele au formă sferică, rotund-ovală;
• forma de bază de la care evoluează piesele are partea laterală superioară oblică sau verticală, iar cea inferioară bombată;
• „capetele de băţ” având caracteristica de bază forma tronconică;
• forma de bază este bitronconică;
• piesele sunt piriforme.
Măciuca omului din epoca bronzului era foarte dură
Cât despre utilizare, uneori au fost considerate sceptre dar, mai ales, măciuci folosite în luptă pentru a lovi în zona craniului. Scene sculptate din Egipt îl arată pe un faraon pregătindu-se să lovească în cap un inamic căzut. Mai multe schelete din epoca bronzului prezintă traumatisme craniene făcute cu un obiect cu baza rotundă (măciuca) – cum e cazul mormântului 22 de la Valea Lupului, județul Iași.
O a treia ipoteză presupune utilizarea lor în cadrul unor ceremonii. În sprijinul teoriilor care le atribuie o funcție ceremonială sau de statut social (sceptru al conducătorului) vine și forma unor astfel de măciuci, de obicei lobate (de regulă au patru lobi), cum e și cazul obiectului expus la Muzeul Județean de Istorie Vâlcea.
Pe lângă aspectul estetic deosebit comparat cu măciucile sferice, ovale sau nedecorate, realizarea unei piese cu lobi/ protuberanțe necesita un efort deosebit pentru a fi utilizate doar în luptă și de un personaj fără statut social înalt.
Măciuca expusă la muzeul vâlcean este realizată în tehnica cioplirii, perforării, șlefuirii și retușării, dintr-o rocă cu duritate mare. Corpul este rotund, dar aplatizat la capete și prezintă patru lobi (protuberanțe) dispuși simetric, separați prin șanțuri. Marginile orificiului se evidențiază printr-o șențuire. Piesa este erodată de vechime. Culoarea ei este cenușiu-deschis. Dimensiuni: H: 3,5 cm; Ø mare: 5 cm; Ø orificiu: 1,5 cm.