„Lipsa valorificării supraproducției de grâu s-a simțit în 95, se simte și acum”

• susține fostul deputat, Grigore Răban

După cum aminteam într-un articol recent, mai toate inter­ven­ți­ile fostului parlamentar Grigore Răban, din perioada 1992-1996, în­că au legătură cu ceea ce se întâm­plă, în prezent, în țară și la ni­vel de județ. Legea 18 tot nu e bi­ne pusă la punct, iar problemele din agricultură, încă, persistă. „În legă­tură cu supraproducția de grâu obținută în 1995 pe loturile pro­prietarilor de pământ (țărani, asociații…), pot spune că lipsa de valorificare a acesteia se mani­fes­tă și acum și poate mai greu decât atunci, fapt ce m-a determinat la acea vreme să intervin de la microfonul Parlamentului, nemul­țu­mit de procedura Guvernului de atunci. Nemulțumirea de atunci mi-o manifest și acum; nu ca om politic, ci simplu cetățean care nu poate rămâne indiferent la nepă­sările actuale ale celor care ne conduc”, a declarat, pentru ziarul nostru, Răban, fost parlamentar, actualmente președinte CAR Pensionari Râmnicu Vâlcea.
Redăm mai jos intervenția din Parlament, privind „criza grâului”, din data de 12.09.1995, a fostului deputat, Grigore Răban:
„Deși situația care face obiectul moțiunii este reală, analiza opoziției nu atinge totuși fondul problemei, deoarece se acreditează ideea că politica agrară a Guvernului ar fi corectă, dar este aplicată necorespun­zător. …Problema principală a cri­zei agriculturii românești o con­sti­tu­ie lipsa unei politici agricole coe­rente a Guvernului, capabilă să facă joncțiunea între cererea și ofer­ta de produse agricole, por­nind de la prognozele efectuate și de la studiul pieței interne și exter­ne. …Nu există adoptată oficial de către Guvern o strategie pe ter­men mediu și lung privind agricultura în totalitate, precum și industria de prelucrare a produ­se­lor agricole; lipsește chiar și o stra­tegie pe termen scurt a cul­turilor agricole; nu există continu­itate în politica agricolă, fiecare nou ministru considerând că agri­cultura începe și se termină cu propriul mandat; nu există colabo­ra­re reală și eficientă între miniș­trii cabinetului actual, fapt demon­strat de contradicția dintre hotărâ­rea de guvern privind preluarea recoltei de grâu și absența banilor necesari pentru susținerea ei.
Finanțarea agriculturii se face prin băncile comerciale care sunt interesate mai mult de creșterea profiturilor proprii decât de stimu­la­­rea producătorilor agricoli. Sub­ven­țiile alocate nu au ajuns întotdeauna la producători, aces­tea constituind surse de venit pen­tru persoane care n-au nimic de-a face cu agricultura. În privința unităților AGROMEC, cărora, prin Legea arendei, li s-a respins șansa de a lua pământul în arendă, fiind declarate unități prestatoare de servicii, prin HG nr. 153/1995 sunt incluse pe lista unităților implicate în realizarea programului de însămânțări, dar prin prevederile art.2 din recenta HG nr. 520/1995 nu pot beneficia de subvenționarea dobânzii creditelor pentru lucrările agricole din toamna acestui an, fapt ce va conduce, în continuare, la extinderea suprafețelor de teren rămase necultivate, trecerea unor imense suprafețe arabile la categorii inferioare de folosință, în final, la nerealizarea planului de însămânțări.
De asemenea, siste­matic, AGROMEC-urile au fost excluse din hotărârile de guvern prin care s-a bonificat dobânda de credite pentru cumpărarea de tractoare și mașini agricole…”.