„Lipsa banilor şi dezinteresul autorităţilor privind siturile arheologice”


Florin-Epure• acesta este semnalul de alarmă tras de Epure, şeful Culturii

În cadrul şedinţei de dialog civic a persoa­ne­lor vârstnice, Florin Epure, direc­to­rul Direcţiei Ju­de­ţene pentru Cultură a vorbit despre pro­mo­va­rea şi protejarea mânăstirilor şi schi­tu­rilor din ju­deţ. La dezbatere a luat parte şi preşe­din­tele Con­siliului persoanelor vârstnice din judeţ, Gri­gore Răban. În opinia şefului Culturii, o pro­blemă generală a siturilor din judeţ o repre­zintă starea precară de conservare, mai ales cea a castrelor romane: „Castra Traiana” – Dăeşti, Cas­trul roman „Arutela” – Călimăneşti, castrele ro­mane Preto­rium I şi II din Racoviţa, Castrul de la Rădăcineşti – Berislăveşti – care este acoperit parţial de cons­trucţii unde se impune un regim sever de protecţie şi control asupra inter­ven­ţiilor de orice natură din sit. „La această situa­ţie s-a ajuns din lip­sa resurselor finan­ciare, dar şi din lipsa de in­teres a auto­rită­ţilor locale, care nu conş­tien­ti­zea­ză valoa­rea cultural-istorică a aces­tor vestigii ar­heo­logice şi, ca atare, nu sunt inte­re­sate în prote­ja­rea şi punerea lor în valoare. În marea majo­ritate a cazurilor, cu excepţia Cas­tru­lui roman de la Dăeşti şi a Termelor romane de la Stolniceni care sunt pe domeniul public, tere­nu­rile pe care se află situate siturile arheologice sunt în proprie­tate particulară şi sunt exploatate agricol. Există situaţii când regimul de proprietate asupra terenurilor din situri este incert sau în litigiu, un exemplu fiind Situl arheologic „Castra Tra­iana” sat Sîmbotin, comuna Dăeşti, unde li­mita proprie­tăţilor vecine încalcă perimetrul sitului arheologic aflat pe domeniul public”, susţine Florin Epure.

În ceea ce priveşte patrimoniul mobil, atenţia Direcţiei Judeţene pentru Cultură se con­centrează asupra bunurilor clasate în categoria juridică tezaur. Având în ve­de­re că bunurile respective se află în admi­nis­trarea Muzeului Judeţean „Aurelian Sa­cer­doţeanu”, Mânăstirea Hurezi, Mâ­năs­tirea Cozia şi Mâ­năstirea dintr-un Lemn, situaţia acestora sub aspectul conservării şi securităţii este satisfă­cătoare.