La Consiliul Județean: Cei mai buni horticultori din România conferențiază pentru agronomii vâlceni
Joi, 7 februarie 2019, de la ora 11.00, Consiliul Județean Vâlcea va găzdui conferința „Fertilizarea și protecția culturilor legumicole din câmp și spații protejate”. Evenimentul este organizat de Direcția pentru Agricultură Județeană, CJ Vâlcea și Societatea Română de Horticultură, filiala Vâlcea și va beneficia de prezența unor personalități din domeniu precum: profesor doctor Victor Lăcătuș, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, Marcel Costache, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, profesor doctor Scurtu Ion – Societatea Română de Horticultură, filiala Vâlcea, Vasile Ionuț – Societatea Română de Horticultură.
Istoric
În 1886, a fost înfiinţată Staţiunea Centrală Agronomică, ulterior înglobată ca secţie în Institutul de Cercetări Agronomice al României, din 1927. În această perioadă de sfârşit a secolului XIX şi început de secol nou, îşi înscriu numele mari deschizători de drumuri în procesul de organizare a învăţământului agricol şi a activităţii de cercetare agricolă, Ion Ionescu de la Brad, autorul primului manual de agricultură şi zootehnie (1871), Petre S. Aurelian, Constantin Sandu-Aldea, Vlad Cârnu-Munteanu, G. Munteanu-Murgoci, Nicolae Filip, George Maior, C. Vasilescu, Carol Davila, Ion Athanasiu, Paul Riegler, Ioan Poienaru, Ioan Ştefan Furtună, V. Lucaci ş.a.
În 1927, se înfiinţează Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR) cu o reţea de staţiuni experimentale zonale, prin Înaltul Decret Regal nr.1205/04.05.1927, în care se prevăd obiectivele, atribuţiile şi patrimoniul acestuia. I.C.A.R. a fost compus din următoarele secțiuni: Secțiunea de fitogenetică și fitotehnie; Secțiunea de chimie, microbiologie și fizică agricolă; Secțiunea de fitopatologie, entomologie și parazitologie agricolă; Secțiunea de creșterea animalelor necesare agriculturii; Secțiunea de mașini, îmbunătățiri funciare și construcții rurale; Secțiunea de economie rurală.
În 1932, legea se completează, stabilindu-se secţiile ce compun institutul, scopul acestora, obiectivele, precum şi înfiinţarea, în diferite regiuni ale ţării, a staţiunilor agronomice, viticole, horticole, sericicole, agricole şi a unor staţiuni speciale pentru ameliorarea plantelor. Totodată, în această lege, la art. 9, se prevedeau şi suprafeţele de teren cu care se dota institutul, cu specificarea expresă: „Toate terenurile, toate clădirile şi întreg inventarul aflate azi în folosinţa Institutului, a staţiunilor şi laboratoarelor ce depind de el, trec în deplina proprietate a Institutului de Cercetări Agronomice. Terenurile şi clădirile Institutului sunt inalienabile şi nu se vor putea înstrăina nici în total, nici în parte”.
Un moment important din istoria cercetării agricole româneşti îl constituie înfiinţarea Academiei de Agricultură din România, în urma Adunării Generale din 22 Mai 1941 a Societăţii Naţionale de Agricultură, la iniţiativa fostului Ministru al Agriculturii şi Domeniilor, Constantin Garoflid, sprijinit de I. Sichitiu, ministrul de atunci al Agriculturii şi Domeniilor. Astfel, prin Decretul – Lege nr. 229, din 13 august 1941, a luat fiinţă Academia de Agricultură din România, care stabileşte că ”scopul Academiei de Agricultură este de a contribui la progresul cercetărilor ştiinţifice în domeniul agriculturii, în sensul ei cel mai larg, şi de a dezvolta în ţara noastră cercetările în această direcţie prin coordonarea şi cooperarea activităţii ştiinţifice româneşti şi adunarea documentării necesare pentru folosinţa agriculturii practice de pe tot cuprinsul ţării.”
În 1945, se hotărăşte abuziv de către guvern desfiinţarea Academiei de Agricultură din România „pentru interese superioare de stat”, în ciuda faptului că Statutul Academiei de Agricultură prevedea: „Desfiinţarea Academiei de Agricultură nu se poate face decât prin hotărârea Adunării generale, luată cu majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor titulari şi aprobată de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor”.
În 1962, s-a înfiinţat Institutul Central de Cercetări Agricole (I.C.C.A.),prin Legea nr.1 din 31 mai 1962, având menirea de a organiza în mod unitar cercetarea ştiinţifică din agricultură şi de a o propulsa, pe o treaptă superioară, pentru a face faţă noilor cerinţe de creştere a producţiei, de creare a unui sistem modern de producere a seminţei şi a materialului săditor, de lucrare a solului pe suprafeţe mari. Acest organism de coordonare era organizat pe secţii ştiinţifice, încadrat cu personal propriu şi avea ca îndatorire repartizarea fondurilor de cercetare pe programe, prin contracte şi recepţia rezultatelor de cercetare finanţate.
La 14 noiembrie 1969, se înfiinţează Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (A.S.A.S.),potrivit Decretului nr. 704 din 11 octombrie 1969. Misiunea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, era de a concentra forţele de creaţie ştiinţifică care să coordoneze activitatea ştiinţifică de pe întreg cuprinsul ţării, valorificarea eficientă a rezultatelor cercetării şi de a răspunde de organizarea producerii de sămânţă, material săditor, animale de prăsilă, seruri şi vaccinuri de uz veterinar, necesare agriculturii.
În perioada 1960 – 1985, s-au înfiinţat noi unităţi de cercetare, amplasate în diferite condiţii pedoclimatice, s-a extins tematica de cercetare, s-a realizat o bună dotare tehnică (laboratoare cu aparatură modernă, fitotehnie, zootron, echipamente pentru câmpurile experimentale) a crescut numărul de cercetători la peste 3500, majoritatea beneficiind de stagii de specializare şi documentare în străinătate. Au fost obţinute rezultate valoroase cu aplicabilitate practică (noi soiuri şi hibrizi, tehnologii de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor, noi seruri, vaccinuri şi medicamente de uz veterinar, soluţii de mecanizare a lucrărilor agricole, producerea de sămânţă şi animale de prăsilă la nivelul cerinţelor naţionale) care au contribuit la creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole.
După 1990, procesul de revigorare şi reorganizare a A.S.A.S. a fost complex, datorită diversităţii problemelor noi apărute: punerea pe prim plan a problemei dezvoltării durabile a agriculturii şi vieţii rurale, renaşterea ASAS prin alegeri de noi membri, stabilirea statutului juridic al unităţilor de cercetare, reconsiderarea patrimoniului funciar propriu al unităţilor de cercetare, elaborarea obiectivelor de cercetare prioritare, adaptarea programelor de cercetare la noile cerinţe de cerere şi ofertă, finanţarea în condiţii de competiţie.
În 1992, prin Hotărârea de Guvern nr. 141, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice i s-a atribuit numele savantului român Gheorghe Ionescu-Şişeşti, devenind Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.
După 2017, activitatea de cercetare s-a revigorat ca urmare a reorganizării unităţilor de c-d-i din subordinea A.S.A.S. prin hotărâri de guvern şi reluarea finanţării acestora de la bugetul de stat. Noua organizare a A.S.A.S. şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare a fost legiferată prin Legea nr. 290/2002, Legea nr. 45/2009 şi Legea 72/2011. Acestea statuează faptul că A.S.A.S. este continuatoarea şi unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Naţional Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României şi al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a A.S.A.S., cu obiective şi atribuţii corespunzătoare cerinţelor actuale şi de perspectivă ale dezvoltării durabile a agriculturii şi mediului rural.
Pentru realizarea obiectivelor de cercetare-dezvoltare ce decurg din Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare, A.S.A.S. are în subordine un număr de 4 institute naționale, 13 institute de ramură și 45 de stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă amplasate pe întreg teritoriul ţării. De asemenea A.S.A.S. are în coordonare științifică 3 institute și formațiuni de cercetare private.
Unităţile de cercetare-dezvoltare sunt finanţate din venituri extrabugetare obţinute prin contracte de cercetare-dezvoltare, redevenţe din creaţii biologice, servicii, precum şi din valorificarea produselor agricole (seminţe, material săditor din categorii biologice superioare şi animale de rasă) obţinute în sectoarele de dezvoltare.
Obiectivele A.S.A.S
Academia de Științe Agricole și Silvice își propune creşterea contribuţiei cercetării științifice la dezvoltarea complexă, armonioasă şi durabilă a agriculturii, silviculturii şi ruralului românesc, în scopul împlinirii obiectivului național major de realizare a securității și siguranței alimentare; Elaborarea de strategii de scurtă, medie şi lungă durată privind dezvoltarea ştiinţei şi a producţiei agricole, precum şi a documentațiilor de fundamentare și sprijinire a organelor administrative în realizarea politicilor agricole; Promovarea cercetărilor științifice avansate pentru obținere de rezultate cu perspective sigure de valorificare în beneficiul dezvoltării cunoașterii și obținerii de rezultate cu aplicabilitate practică ridicată.
Informații oferite de către Ovidiu Barbu (foto), director executiv DAJ Vâlcea.