Klaus Iohannis marşează „disciplinat” pe aceeaşi linie antiromânească
Vom avem parte de un cincinal de umilinţă şi batjocură străină, după un deceniu de stăpînire băsistă multilaterală. Prea entuziaşti şi induşi în eroare de promisiuni, românii l-au votat pe Iohannis, nutrind speranţa că vor cina cu bogătaşii Europei la masă. Astăzi, dezamăgiţi pentru că Preşedintele a cedat poliţiei planetare ceea ce a mai rămas din suveranitatea şi independenţa noastră, în schimbul unor invitaţii de a ţine discursuri sterile şi de a perora de la tribuna Înaltelor Porţi, precum cea de la O.N.U., cei mai mulţi români îl critică, îl ocărăsc şi-l huiduiesc pe unde îl prind în cîmp deschis. Cum se simte preşedintele Iohannis, scăzînd în sondaje, tot mai huiduit pe „feisbuc” sau de cîte ori dă ochii cu publicul? N-are treabă cu simţitul, n-are treabă cu ruşinea, încasează cu mîndrie! Nu se pricepe la mai mult! Sînt voci care spun că a fost sfătuit să nu ia în seamă aceste bilete de favoare! Pe pămîntul unchiului Sam, Klaus Iohannis nu s-a dus cu mîna goală. A luat un obiect de importanţă vitală pentru siguranţa naţională: lada cu cărţile magice de dictări, ca să le demonstreze americanilor ce scriitor patetic este şi, desigur, discursul scris cu litere mari, fără de care s-ar fi uitat în gol, la microfon, precum, ştiţi dumneavoastră cine, la poarta nouă! Ce-a vorbit în faţa Adunării Generale a O.N.U? A făcut un playback după hîrtiile scrise de Mihalache sau de un alt consilier, la fel de slab. În mod repetitiv, aceleaşi cuvîntări fără fond, fără viziune, la nivelul naivităţii politice, vorbe goale, scoase din burtă, aberaţii de nivel înalt, încît americanii au exclamat uluiţi: Ce preşedinte şi-au tras românii! Un discurs zero barat, ca şi mandatul său de pînă acum. De fapt, n-are nicio vină pentru că citeşte nişte fraze sforăitoare, „opera” lui don Mihalache (nu vă duceţi cu gîndul la fostul lider ţărănist din secolul trecut, ar fi o insultă pentru acesta!) sau a celor care i-au negociat şederea pe fotoliu.
Hegemonia americană a subminat rolul O.N.U.
Politica internaţională e doar un comerţ cu discursuri, arme, bani, state, crize, crime şi soră bună cu cea mai veche meserie din lume. De la tribuna O.N.U., ipocritul războinic Obama declara că vrea pace începînd cu ora imediat următoare. Dar, cum se goleşte sala, dă drumul rachetelor şi dronelor, înarmează rebelii din ţările Arabe, îi asmute pe unii împotriva altora, mai trimite o tranşă de imigranţi în Europa şi mîrîie la preşedinţii statelor slugarnice, printre care şi la al nostru, că dacă nu sînt ascultători îşi pierd zgarda anti-purici! Ce-au făcut, de fapt, participanţii la aniversarea O.N.U., care abia mai respiră, pentru că hegemonia americană i-a subminat şi anihilat în totalitate rolul pe plan internaţional? Păi, s-au înfruptat împreună din viţelul de aur, dar nu au luat atitudine faţă de criza de proporţii prin care trece omenirea! Aşadar sînt cu toţii complici la tragedia planetară. Au acceptat cu capetele plecate Noua Ordine Mondială. (…)