Ion Soare, prefață la Volumul „Istoricul și arhivistul Tudor Rățoi la 65 de ani”


• lucrare apărută anul acesta la Editura «Universitaria» din Craiova (730 p. – coord. și ed. Eugen Petrescu)

„Fugit irreparabile tempus!” – clama poetul antic Vergiliu. Nu doar din epoca sa, ci mult mai dinainte, vine o vreme când fiecare pământean care a fost, prin tot ceea ce a realizat pentru ceilalţi, o rotiţă mai mică sau mai importantă în marele angrenaj al unei comunităţi, al societăţii, al lumii întregi, trebuie să se retragă de pe scena muncii zilnice (la stat sau în sectorul particular), căpătând şi urmând să se conformeze unui statut nou – acela de pensionar. Un număr însemnat dintre cei care ajung în această situaţie trăiesc un sentiment amestecat de nostalgie, tristeţe şi – uneori – chiar de frustrare; li se pare că acea comunitate în mijlocul căreia au trudit, şi, prin extensie, ţara întreagă nu mai are nevoie de ei, dispensându-se prea brusc de serviciile lor, în ciuda faptului că se mai simt încă în stare de eforturi şi de performanţe, într-un domeniu sau altul. Dar… „dura lex, sed lex”! Pe lângă argumentul peremptoriu al lui molesta senectus, se are în vedere şi faptul că vin din urmă generaţiile tinere, dornice de acţiune şi de afirmare, gata să preia ştafeta! Şi ciclul se repetă – de secole, de milenii…
Cercetătorul Conf. Univ. Dr. Tudor Răţoi (foto) nu se sperie de acest moment semnificativ al vieţii. El a fost întotdeauna un om al Cetăţii şi robustul său optimism funciar, iubirea de semeni, de cărţi şi de documente exclud din start astfel de sentimente, pentru „simplul” motiv că genul acesta de oameni nu se simt niciodată „daţi la o parte”; generoşi şi dezinteresaţi, cu un înalt grad de înţelegere a lucrurilor şi a vieţii, fără resentimente, zarvă sau niscaiva „nelinişti metafizice”, ei predau în linişte „ştafeta”, gata oricând să participe la alte „sporturi” intelectuale, dintre cele care nu cunosc restricţii legislative sau temporale. Aşa cum a făcut toată viaţa, de la o vârstă tânără – abia împlinise douăzeci de ani – el îşi va continua nobila şi utila activitate de „doctor fără arginţi” în slujba cercetării istorice, a animaţiei culturale complexe în zona care l-a ivit, în domeniile care l-au consacrat. Sălile de studiu ale Arhivelor Mehedinţene (dar nu numai) şi Naţionale vor fi onorate în continuare de prezenţa lui jovială şi calmă, iar biblioteca judeţeană şi celelalte mari „case ale cărţii” din ţară îl vor ajuta să completeze informaţiile scoase la lumină din documentele originale, în vederea elaborării de noi lucrări istorice şi a publicării unor ediţii de documente inedite sau mai puţin cunoscute.
*
Momentele importante ale existenţei trebuie, însă, să fie înregistrate cumva, mai ales când este vorba despre această prelungită „prestaţie” socio-culturală şi despre un cercetător de anvergura domnului Conf. Univ. Dr. Tudor Răţoi. Misiunea marcării acestui eveniment şi-a asumat-o, ca în numeroase alte cazuri asemănătoare, un alt istoric cunoscut al Olteniei, vâlceanul Eugen Petrescu, ale cărui realizări în domeniu se individualizează printr-o trăsătură originală: harnicul preşedinte al filialei vâlcene a Asociaţiei Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, care a avut şi are ca obiectiv principal perpetuarea în conştiinţa noastră a sentimentelor de preţuire şi gratitudine faţă de eroii neamului, şi-a extins în ultimii ani sfera de activitate, organizând o serie de acţiuni specifice în vederea cinstirii unor cărturari renumiţi ai ţării şi adăugând la unele dintre acestea prinosul său (şi al altora) de recunoştinţă: volume omagiale (de pildă, în cazul cercetătorilor istorici pr. Dumitru Bălaşa, Dinică Ciobotea, Mite Măneanu etc.). Editorul monografist a avut şi are în vedere, desigur, eroismul de fiecare zi al unor semeni ai noştri pentru care viaţa înseamnă datorie şi responsabilitate, strădania continuă de a spori prin ceva zestrea cultural-spirituală lăsată de înaintaşii comunităţilor în mijlocul cărora trăiesc („Eroul acestui documentar” – spune el la un moment dat, vorbind despre protagonist. Este de presupus că nu avea în vedere doar sensul de „personaj” al termenului erou!).
A venit acum rândul distinsului istoric şi arhivist severinean, fostul – deja! – director al Arhivelor Mehedinţene, Conf. Univ. Dr. Tudor Răţoi – cel care, continuând cu strălucire eforturile înaintaşilor săi (Prof. Nicolae Chipurici ş.a.), a ridicat cercetarea arhivistică şi istorică locală la un înalt nivel ştiinţific, integrând-o cu succes în istoriografia naţională –, să i se dedice cuvenitul omagiu pentru performanţele sale culturale, recurgându-se la pretextul împlinirii unei vârste semirotunde.
Volumul este alcătuit judicios, respectând „canoanele” acestui gen de lucrări. Din raţiuni de spaţiu şi pentru a evita redundanţa, nu vom repeta părţile compo­nente, care sunt menţionate în CUPRINSUL cărţii.
Considerăm că extinsul Capitol I – OMAGII, MESAJE, AMINTIRI ŞI APRECIERI reflectă atât popularitatea de care se bucură istoricul mehedinţean, cât şi simpatia (eufemistic vorbind!) mani­festată de opinenţi faţă de Domnia Sa. Mai sunt de remarcat bogatul CV al protagonistului şi diversitatea bibliografiei sale, precum şi mulţimea de studii şi articole ale autorilor, pe teme de istorie şi arhivistică, dovedind că cel omagiat este identificat în cel mai înalt grad cu slujitorii de frunte ai acestor două ştiinţe atât de „înrudite”; de altfel, o parte semnificativă dintre aceste materiale fac, în „partea a II-a” a lor, referiri concrete la cercetătorul aniversat. Un ALBUM FOTO-DOCUMENTAR (aspect şi practică mult agreate de îngrijitorul ediţiei!) comple­tează cu succes REPERELE BIOBIBLIOGRAFICE din cea de-a IV-a secvenţă. Aparatul critic al volumului este reprezentat de Tabula gratulatoria, de Prefaţă şi de o Notă editorială. Traducerea în engleză a unor texte le aparţine scrupulosului Mihail Rogojinaru – o mare speranţă a eseisticii şi criticii literare româneşti – și Adinei Rățoi, iar grafica volumului este realizată de cunoscutul artist plastic Violeta Scrociob şi de tehnoredactorul grafician Valentin Piţigoi.
Volumul constituie, în ansamblul său, un binemeritat OMAGIU închinat celui sărbătorit şi, în acelaşi timp, o nouă reuşită a inimosului preşedinte al Asociaţiei Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județeană „Matei Basarab” Vâlcea, în postura sa de coordonator și editor. Felicitări amândurora!