Între 15-18 iunie 2018, Roşiile – capitala ortodoxiei româneşti!


• în acest final de săptămână, Cinstitul Brâu al Maicii Domnului ajunge la Mănăstirea Pleşeşti

Una dintre cele mai preţioase relicve creştine ajunge în Vâlcea, la Roşiile. De vineri până luni, Brâul Maicii Domnului, adus de la mănăstirea Kato Xenia, din Grecia, va putea fi venerat de către toţi credincioşii ortodocşi la mănăstirea-simbol a comunei natale a Mariei Ciobanu.

Brâul Maicii Domnului – istoria minunatului veșmânt

Mănăstirea Kato Xenia, situată în orașul grecesc Volos, este o mănăstire de maici. În această mănăstire, cu deosebită bucurie și evlavie, se păstrează o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, una dintre cele mai valoroase relicve creștine. Brâul este țesut din păr de cămilă și, alături de Cinstitul ei Acoperâmânt, constituie singura amintire prețioasă ce se păstrează din viață ei pământească.
Mănăstirea Kato Xenia a fost întemeiată în timpul împăratului bizantin Andronic al II-lea Paleologul, ca metoc al Mănăstirii Ano Xenias și poartă hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”.
Numele Mănăstirii Kato Xenia, însemnând „Străina de Jos”, provine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ajunsă aici în mod miraculos. Icoana Maicii Domnului a fost numită „Xenia” – adică Străina – deoarece venea dintr-un loc străin.
După un scurt transfer în Capadocia, Sfântul Brâu a fost adus în Ierusalim, de către împăratul Teodosie cel Mare. Până în secolul al IV-lea, Brâul Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim. Însă, în anul 395, Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare (379-395), aduce Cinstitul Brâu al Maicii Domnului la Constantinopol. În secolul al X-lea, împărăteasa Zoe, soția lui Leon cel Înțelept, în urma vindecării sale miraculoase, a brodat Brâul cu fir de aur, forma în care se păstrează și astăzi, și l-a reașezat în racla dăruită de împăratul Arcadie. Evenimentul reașezării Brâului în racla este pomenit, în calendarul ortodox, la data de 31 august.
Potrivit Tradiției, Apostolul Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, a primit Sfântul ei Brâu ca dovadă a învierii și înălțării ei cu trupul la cer.
Între anii 1512 si 1520, Neagoe Basarab, domnitorul Țării Româneşti, a înnoit incinta Mănăstirii Vatoped și a construit un paraclis cu hramul „Brâul Maicii Domnului”. Paraclisul a fost reparat în anul 1794, tot cu ajutoare românești, iar în secolul al XIX-lea, România a dăruit Paraclisului Maicii Domnului o nouă catapeteasmă.
De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumărați bolnavi, în special pe cei ținuți de boala cancerului și a ajutat să nască mulțime de femei care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei „panglici” care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului.
De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul la Mănăstirea Vatoped a fost confecționată în secolul al XVIII-lea tot în Ţara Românească. În această sfântă raclă, se păstrează numai o parte din Brâu, pentru că alte două părți ale acestuia au fost dăruite, în anul 1522, Mănăstirii de maici Kato Xenia, situată la 50 de kilometri de orașul Volos. Acestea au fost luate de la Muntele Athos, în anul 1552, și adus la Mitropolia Dimitriadei, într-un moment de grea încercare pentru populația de aici, în timpul unei mari epidemii de ciumă. Istoria povestește că, imediat dupa aducerea sa, oamenii s-au însănătoșit.
De asemenea, Cinstitul Brâu a făcut să înceteze diferite epidemii: în anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Țara Românească pentru îndepărtarea ciumei; în anul 1871, sultanul turc sub a cărui protecție se găsea Sfântul Munte Athos după căderea Constantinopolului, a dus Brâul în țara sa pentru îndepărtarea holerei; în anul 1894, Brâul a fost dus la Kios, pentru a înlătura epidemia care lovise plantațiile de lămâi și portocali.
Sunt și alte numeroase miracolele care s-au întâmplat până în ziua de astăzi cu Sfântul Brâu. Valoarea lui este inestimabilă deoarece este direct legat de Maica Domnului, Preasfânta Fecioară Maria. De aceea, Biserica Ortodoxă acordă un cult Sfântului Brâu, așa cum o face și cu Preasfântul Lemn din Crucea Domnului. În calendarul ortodox, evenimentul așezării Sfântului Brâu al Maicii Domnului în racla, este pomenit la 31 august.

Rugăciunea specială a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului

În zilele împăratului Justinian, a fost adus brâul Născătoarei, din Episcopia Zila şi s-a pus în sfânta raclă şi aşezat într-o casă, deasupra osemintelor împăraţilor Zoe şi Leon, în cetatea Halcopatri. Iar, mai târziu, acest brâu sfânt a fost dus în cetatea sfântă a Ierusalimului, pus împreună cu veşmântul PreaCuratei Maria. Arcadie, feciorul împăratului Teodosie cel Mare, a adus brâul Născătoarei de Dumnezeu din cetatea Ierusalimului şi l-a transportat cu mare evlavie şi cinste la Constantinopol şi l-a aşezat într-un sicriu luminat, numit racla sfântă. După 410 ani de la această mare sărbătoare, împăratul Leon a rugat pe patriarh să deschidă sfânta raclă pentru soţia sa, Zoe, care era chinuită de duhuri rele. Împărăteasa Zoe a avut în vis o vedenie dumnezeiască, spunându-i că, dacă ar fi aşezat şi atins de trupul ei sfântul brâu, s-ar tămădui de boala cuprinsă. Patriarhul, prin rugăciuni umile, a scos şi aşezat sfantul brâu pe trupul împărăteasei Zoe, care, îndată, s-a tămăduit, preamărind pe Dumnezeu. Cei care au văzut cu ochii marea minune, prin rugăciuni şl laude smerite au adus mulţumiri lui Dumnezeu, după care precinstiul brâu a fost aşezat în racla sfântă, păstrându-se pentru veşnică pomenire şi amintire.
Acest brâu se citeşte bolnavilor sau pentru cei năpădiţi de necazuri. Înainte de a se folosi de mângâierea puterii tămăduitoare a sfântului brâu, şă-şi facă sfinte liturghii, dar numai în zilele de miercuri şi vineri, când să-şi petreacă timpul numai în post şi rugăciune.
Acest brâu să fie purtat de fiecare creştin credincios până ce trăieşte, căci va fi scăpat din boale şi necazuri, fiindcă Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este ocrotitoarea noastră, a tuturor, în veci.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.
Sub îndurările tale scăpăm şi noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos sa fie robul tău. Amin.
Ca şi cu o comoară luminată, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele) se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine:
Bucură-te, coroană cinstită şi cununa dumnezeieştilor măriri.
Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii.
Bucură-te, prin care răsare bucuria.
Bucură-te, prin care piere blestemul.
Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeieşti.
Bucură-te, îndraznirea celor muritori către Dumnezeu,
Bucură-te, muncirea vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele.
Bucură-te, ceea ce ne curaţi de păcate şi de lucruri spurcate.
Bucură-te, căderea dracilor.
Bucură-te, uşa mântuirii.
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc.
Bucură-te, cămaşa nunţii cele fără de sămânţă.
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi.
Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii.
Bucură-te, mântuirea sufletului meu.
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.
Dat-ai robului tău (numele), Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scapându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări şi nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care striga către tine cu credinţă.Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv.
Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credinţă luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca un milostiv.
Încinge pe robul tău (numele), întărindu-l asupra vrăjmaşilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor celor ce-l muncesc şi nepătimire biruitoare dăruindu-I, ca pururea să te mărească pe tine şi Fiul tău şi să strige: Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, ca un milostiv.
Naşterea fără stricăciuni şi fericire numai tu ai avut, Preabinecuvântată, şi încingere de mântuire a dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care, până acum, a rămas nestricat, Dumnezeiască Mireasă, prin care robul tău (numele) ia de la Dumnezeul nostru mare milă.
Cei între Sfinţii Părinţii noştri mari dascăli şi ierarhi ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi loan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril şi toti Sfinţii Apostoli şi întâiul mucenic Ştefan, sfinţilor mucenici Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Dumitru şi toţi sfinţii mucenici şi mucenice, Sfinte Ioane, proorocule și Înaintemergătorule, Botezătorul Lui Hristos, sfinţilor prooroci Moise, Avraam, Ilie, Elisei şi toţi Sfinţii Apostoli şi mucenici, rugati-va Domnului pentru viata, pacea, sănătatea, buna norocire şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele), pentru apărarea şi mântuirea lui şi să-l păzească de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele şi vrăjitoriile. Inima se îndoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de brâul Fecioarei, încingându-se cu putere nebiruită împotriva patimilor necurate şi a vrăjmaşilor fără de trupuri, nevătămat rămânând în veci.
Brâul tău, întru bucuria inimii, cu cinste toți să-l purtăm, care este spre ajutorul tuturor credincioşilor; de Dumnezeu Născătoare, dă celui ce s-a atins de prea cinstitul tău trup, celor bolnavi dă vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi îmbărbătare, cârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere.
Este cu adevărat, Curată Fecioară, dumnezeiescul dar al preacinstitului tău brâu, tuturor celor ce, cu credinţă, îl purtăm şi-l sărutăm cu dragoste în veci.
Sfinţilor tămăduitori fără de arginti şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon, Ermolae, Samson şi Diomid, Mohie şi Aniochit, Talaleu, Trifon şi toti sfinţii mucenici, drepţilor părinţi loachim şi Ana, tu, cuvioase părinte Nicolae, împreună cu arhiereul loan Gură de Aur, rugati-vă Domnului pentru viaţa, sănătatea, buna norocire şi iertarea păcatelor robului tău Dumnezeu (numele) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l păzească de tot răul pentru ca întreg şi sănătos să petreacă în veci.
Sfinţii Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi loan, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Serafimii şi Heruvimii cu cei 318 sfinţi părinţi de la Niceea şi toţi sfinţii pomeniţi în sfânta noastră Biserică, rugaţi-vă Domnului pentru sănătatea, viata, pacea şi buna norocirea şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele) şi pentru ca Dumnezeu să-l apere şi mântuiască de tot raul, necazurile, de toate bolile şi durerile, de tot blestemul, vrăjitoriile şi întrutotul sănătos şi întreg să fie în veci. Amin.
Te bleastăm pe tine, diavole, cu puterea Sfintei Cruci, cu Fecioara Mamă şi Sfânta Treime, cu toate fecioarele martire şi cu toti sfinţii îngeri şezători pe cele nouă tronuri în jurul tronului Tatălui Ceresc şi cu toţi sfinţii pomeniţi în acest brâu, ca să nu ai nici o putere asupra robului lui Dumnezeu (numele), cu nici un fel din vicleniile tale, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
De înşelătoria dragostei, a patimilor şi de vrăjmaşul ce-l ispiteşte cu greutatea păcatelor şi cu cumplita lene de robire, degrabă să mântuişti pe robul tău (numele), mult milostivă Fecioară Maria, care cu credinţă aleargă la tine, ca singură apărătoare şi mântuitoare in veci. Amin.
Doamne, mântuieşte-ne pe noi (de două ori).
Mărire Apărătoarei Doamne, mulţumiri pentru biruinţă aducem ţie, robii tăi, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preacinstitul tău brâu, ce a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor este cetăţii tale tărire nebiruită şi visterie de bunătăţi neimpuţinată.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Mărire Ţie.
Stăpână, primeşte rugăciunile noastre şi ne mântuieşte de toată nevoia şi întristarea.
Mărire Ție, mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prea Sfântă Treime, mărire Ție. Amin.

Mănăstirea Pleşeşti are legenda ei proprie…

În anul 1560, satul Roşiile dispunea de o biserică realizată din lemn – lăcaş de cultură şi religie – an care devine reper de atestare documentară a comunei. În anul 1633, este menţionată începerea construcţiei unei biserici devenită mânăstire, localizată în satul Pleseşti, foarte aproape de centrul comunei Roşiile, terminată abia în anul 1791.
Există mai multe variante răspândite, legate de construcţia Mânăstirii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Pleşeşti. Cea mai cunoscută dintre ele ar fii că a fost construită de haiducul Dragu. În această zonă, se afla pădurea Balaciului. Bătrânii spun că, la colectivizare, pădurea a fost defrişată, astăzi mai există doar un singur copac din fosta pădure, situate la răscrucea de drumuri dintre DJ 676 şi drumul care duce spre cimitirul satului, Hotăroaia, iar biserica a fost descoperită fără acoperiş. Se spune că haiducul Dragu are construite trei biserici pe aceeaşi linie: una la Roşiile, alta la Grădiştea, şi alta la Roeşti. Vechiul ei hram este „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Sătenii spun că mânăstirea ar data de pe la 1600. Prima pictură este de pe la 1805, se află în altar şi are, în prezent, şapte straturi. De asemenea, pictura din naos diferă de pictura din pronaus şi altar. Sunt trei stiluri de frescă.
O altă variantă, înscrisă în pisanie, este că biserica ar fi fost ridicată în 1793 de fraţii Ioan şi Preda Pleşescu şi diaconul Marin Pleşescu, după care satul şi-ar fi luat numele de Pleşeşti. Pictura a fost făcută pe la 1805 din ulei, esenţe de ierburi şi gălbenuş de ou, iar în altar sunt inscripţii ale lui Nicolae Pleşoianu. Se consideră că pentru construcţia acestei biserici nu s-ar fi folosit mistria, ci a fost tencuită cu mâna. În zidul gros de cărămidă (120 de centrimetri) se află doar patru geamuri, cu o lăţime de 80 centimetri, tocmai pentru a permite ridicarea boltei bisericeşti.
Faţada exterioară a acestei biserici reprezintă diverse scene din viaţa omului. Biserica este printre puţinele care are pictate moartea cu coasa atât în partea de Nord, cât şi în partea de Sud. Ctitoria are faţadele pictate cu scene animaliere, peisaje, arhangheli, filosofi, sfinţi militari, mucenici, dar şi teme biblice clasice precum Judecata de Apoi, Izgonirea din Rai a lui Adam şi Eva.
Există şi a treia variantă care spune că, în 1633, a început construcţia şi s-a finalizat în 1791. Datorită vechimii acesteia, biserica a fost denumită Mănăstirea, chiar dacă nu are nici o chilie sau contrucţie aferentă.