Însemnări de scriitor Mândria din mine
• Generalul Ilie Gorjan a fost decorat cu un înalt Ordin Național
Am găsit scris undeva că de-ar lipsi mândria din noi n-ar exista nici puterea care să ne miște prin viață. Am recunoscut mândria din noi în deplinătatea ei. Când? Mă veți întreba. Iată, vă răspund: cu ocazia Zilei Naționale a României, când toată suflarea românească de pe mapamond a serbat Centenarul Marii Uniri. Cu unele excepții, de bună seamă, atâta timp cât încă între români există dezbinare, ură, dușmani și dușmănii. Auzim destul de des spunându-se: „Pădure fără uscături, nu există!”. Proverbul acesta se potrivește de minune oricărui neam de pe pământ. De ce ar face excepție neamul românesc!?
Centenarul Marii Uniri a însemnat un moment unic în viața mea, a noastră! Ion Rațiu spunea, cândva: „Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.” Citesc o dată, de două ori… citesc de mai multe ori aceste cuvinte aurite, o simbioză între Țară și Suflet, și mândria din mine crește, crește… O mândrie dumnezeiască, fiindcă am putut trăi momentul istoric al Centenarului; pentru că am reușit, după decenii de așteptare, să tipăresc la Editura „Antim Ivireanul” – pentru prima dată în lume – o carte unicat, Memoriile lui Nicolae Tabacovici, erou al Primului Război Mondial, apoi mereu în miezul evenimentelor, acționând și creând istorie. Pentru servicii deosebite aduse Țării a primit, din partea regelui, decorația „Ordinul Ferdinand” în grad de comandor. Iar din partea președintelui Republicii Franceze Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Viața lui Nicolae Tabacovici a însemnat curaj și luptă pentru Reîntregirea Neamului și pentru progresul țării. Drept răsplată, în cea mai neagră perioadă a României secolului XX, ocuparea țării de către Armata Sovietică și instaurarea regimului totalitar comunist, dârzul erou român a fost arestat, ca reprezentant de frunte al diplomației burghezo-moșierești și întemnițat în gulagurile morții.
Și în mine mândria a înflorit iarăși când am primit vestea, chiar în ziua de 1 Decembrie, că prietenului și colegului meu de condei din Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor, general maior cu două stele (r), conf. univ. dr. Ilie Constantin Gorjan (în fotografie), ca apreciere pentru excepţionalul profesionalism dovedit în îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate, i s-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofiţer, cu însemn pentru militari.
La revedere, Centenar! Îți mulțumesc pentru bucuriile aduse sufletului. Cu vizita ta, României de astăzi, deși sărăcită de virusul dezbinării, i-ai deschis ochii că nu trebuie să mai stea pasivă, că totul este posibil, chiar și cele mai fantastice și miraculoase lucruri, ca în urmă cu o sută de ani. Ne-ai deschis ochii că în numai în vrerea noastră stă puterea de a alunga vrajba și sărăcia din țară, înlocuind ura cu prietenia și dragostea, iar sărăcia cu munca și unirea românilor de pretutindeni în jurul mamei lor comune – România.
Îți mulțumesc, drag Centenar, pentru că mi-ai redat încrederea în puterile poporului meu, prin exemplul viguros al bunicilor și părinților noștri. Îți mulțumesc că mi-ai readus în suflet curajul de a privi cu ochi calzi viitorul țării mele!