Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie l-a instalat pe noul stareț al Mănăstirii Cozia


„Începând cu această zi, Mănăstirea Cozia renaște duhovnicește”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, duminică, 4 noiembrie, la instalarea părintele protosinghel Veniamin Luca, cel de-al 85-lea stareț al mănăstirii. Slujba de hirotesie a fost oficiată la finalul Sfintei Liturghii, în cadrul căreia Înaltpreasfinția Sa, binecuvântând obștea monahală și pelerinii prezenți, a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii, a Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, arătând că aceasta „ne invită să fim mult mai atenți și sensibili la suferința aproapelui, la nevoile celor aflați în lipsuri și dificultăți. Scopul nostru nu este să ne închidem în autosuficiența noastră, ci să ne apropiem de semenul nostru în toate aspectele și manifestările vieții acestuia, după pilda Mântuitorului Hristos, Care nu a venit să I Se slujească, ci ca să slujească, dându-Și viața răscumpărare pentru mulți.
Părinții Bisericii sesizează în scrierile lor, pe de o parte, uriașul pericol pe care îl reprezintă pentru om acumularea de tot mai multe bunuri materiale, uitându-L pe Dumnezeu Care este în spatele darului, iar pe de altă parte, necesitatea bunei ei întrebuințări. Părintele Dumitru Stăniloae, de multe ori, accentua faptul că întotdeauna în dar, trebuie să vedem Dăruitorul.
Omul nu trebuie să se vadă un stăpân al bogăției pe care Dumnezeu i-a dăruit-o, ci doar un chivernisitor al ei, potrivit Sfântului Apostol Iacov, care ne întărește în dreapta învățătură, spunând: Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminii”.
Tema înlăturării iubirii egoiste față de bunurile materiale a fost reluată de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și la finalul slujbei de hirotesie a noului stareț, arătând că sărăcia de bună voie, pe care și-o asumă monahul, este modul de a răspunde iubirii lui Dumnezeu.
Înaltpreasfinția Sa l-a prezentat apoi pe părintele protosinghel Veniamin Luca, „cel care în urmă cu 25 de ani a pășit pragul Mănăstirii Cozia, așezându-se sub povățuirea duhovnicească a părintelui stareț Gamaliil Vaida și apoi a părintelui stareț Vartolomeu Androni. Începând cu acestă zi, mănăstirea va fi îndrumată duhovnicește de noul stareț pentru ca, prin viața de asceză, să-și reia numele de lavră a Țării Românești, după tradiția păstrată de la Sfântul Nicodim de la Tismana. Începând cu acestă zi, Mănăstirea Cozia renaște duhovnicește. Psaltirea va fi citită neîncetat, după rânduiala veche a monahilor de aici”.
Părintele Arhiepiscop a evidențiat și lucrarea duhovnicească, administrativă și culturală a părintelui stareț Vartolomeu Androni, care-și va continua slujirea ca exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, „fiind cel care a redeschis și a înviat opt dintre mănăstirile din ținutul Olteniei de sub munte”.
La final, noul stareț a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie pentru încrederea acordată, spre a duce mai departe tradiția monahală în Mănăstirea Cozia.
„Sala-tezaur” a Mănăstirii Cozia
Sub aspect patrimonial, pronaosul Mănăstirii Cozia este o adevărată „sală-tezaur” pentru că ea adăpostește nu numai mormintele voievodale, ci şi cea mai veche realizare în frescă din această vatră monahală, datând din secolul al XIV-lea.
Pronaosul ctitoriei lui Mircea cel Bătrân a avut destinația inițială de necropolă, fiind zidit fără ferestre, ca parte obscură, cu intrare directă de afară, având rolul de a evidenția contrastul dintre luminozitatea cadrului natural şi cadrul sobru al interiorului mănăstirii. În peretele sudic al pronaosului au fost deschise două ferestre în vremea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
Se păstrează fresca veche, din anul 1391, care cuprinde 237 de scene ce se pot citi, dintre care 183 cu însemnată precizie, purtând amprenta spiritului monastic. Sfinții cu figurile alungite, cu fețe înguste ce descoperă o graviditate aspră, specifică isihaştilor, având mâinile şi picioarele foarte subțiri, se aseamănă destul de mult cu chipurile picturii de la Ravanica, de pe Valea Moraviei, care impresionează prin numărul mare al anahoreților.
O noutate, specifică în general secolelor XVII-XVIII, o constituie plasarea icoanei hramului în această sală a bisericii. Ansamblul iconografic înfățișează Sinaxarul – calendarul sfinților şi sărbătorilor de peste an, Imnul acatist şi Sinoadele ecumenice. Pictura, de o excepțională calitate, aparține artei monastice bizantine paleologe, redescoperind vocaţia pedagogică a picturii, a cărei coerenţă este asigurată de ideea jertfei euharistice. Întreg ansamblul pictural este conceput sub semnul concepţiilor teologale exaltate de curentul mistic al isihasmului.
În partea de miazăzi a pronaosului apare pictat chipul Sfântului Nicodim de la Tismana, duhovnicul voievodului-ctitor şi cel care, probabil a îndrumat şi supravegheat construcţia mănăstirii care-i va aşeza în viaţă chinovială pe călugării isihaşti de pe Valea Oltului.
Mormintele reamintesc pelerinului despre dorinţa voievodului-ctitor ca după moarte, rămăşiţele sale pământeşti să se odihnească în ctitoria lui cea mai de seamă: “Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea, Domnul Ţării Româneşti, adormit în anul 1418”.
Din menţiuni documentare făcute de Mitropolitul Neofit I şi Nicolae Iorga, aflăm că la Mănăstirea Cozia din neamul lui Mircea mai sunt îngropaţi soţia lui, Doamna Mara şi copiii.
Tot în pronaos se află mormântul Teodorei, mama lui Mihai Viteazul, care s-a călugărit la Mănăstirea Cozia sub numele de Teofana monahia. “Prastavise roba Bajia (a răposat roaba lui Dumnezeu) călugăriţa Teofana, mama răposatului Mihai Voievod şi fie-sa doamna Florica şi fiul său (N)icolae Vod(ă) au nevoit şi au scris vă dni (în zilele lui) Io Radu Voievod 7414”.