În jurul lumii, pentru a doua oară

2. Români sunt peste tot

Cum am scris în prima cores­pon­dență, am mers cu autobuzul de la Frank­furt/ Main la Hamburg, unde ne-am îmbarcat pe 18 decembrie 2011, seara, la ora 20.00. Vaporul nostru, Amadea, a ridicat ancora în același timp cu Albatros,  un alt vas de croazieră al companiei Phoenix, care va călători în jurul lumii, ca și al nostru, dar pe o alta rută și cu o durată mai scurta cu aproape o lună.

După îmbarcare am navigat prin estuarul Elbei, am intrat în Marea Nor­dului , apoi în canalul Mânecii și, după ce am travesat golful Biscaya, am in­trat în Oceanul Atlantic. Prima escală a fost  în Insula Madeira,  în „insula florilor”, cum mai este cunoscută.

Știam de la început că ne va aș­tep­ta o vreme nu prea placută, cu va­luri mari, mai ales în Marea Nordului și în Golful Biscaya, ceea ce a s-a și ade­verit. Norocul nostru a fost că tra­versarea de la Madeira în Caribic a fost placută, pe o vreme frumoasă, de­vernind treptat  calduroasă, iar ocea­nul liniștit.

În primele zile de călătorie au avut loc evenimente obișnuite, ca la oricare altă croazieră de lungă durată: cocktailul  și dineul capitanului Hubert Flohr, prezentarea echipajului, a vap­orului. În cazul nostru, o altă surpriză: în­tâlnirea cu medicul de vapor, dr. Peter Koch, și participarea la cocktai­lul oferit de el.

Vom face, în continuare, o scurtă descriere a vasului și a programului de pe vas, deși în prima noastră cores­pon­dență am prezentat unele delalii: are 29.000 BRZ (clasa mijlocie, ca greu­tate), o lungime de 193 m, o lă­țime de 25 m și 8 punți. Pe vapor sunt îmbarcați 600 de pasageri; personalul de bord și de servire a turiștilor: 280 persoane. Avem la dispoziție două res­taurante, șase baruri, o piscină și whirlpool exterior, fitness, frizerie,  coafură, spa cutrei saune, cabine pentru tratamente cosmetice, masaje și terapie antiaging, shop, săli de tea­tru, de cinema, spital. Cotidian apare ziarul vaporului cu informații despre programul în amănunt al fiecărei zile, precum și ziarul cu evenimentele mai importante din lume. În cabine avem acces la internet cu cablu sau whirless și la televizor. Se pot viziona progra­me­­le TV transmise prin satelit, dar și o serie de filme. Totodată, suntem infor­mați despre ce vom vizita, ni se pre­zin­tă detalii asupra rutei vasului, pre­cum și cum va fi vremea, în con­tinuare.

Dimineața se organizeaza diverse cursuri de initiere: în limbi străine, pentru gătit, croșetat, desenat, dansat, jucat golf sau voleyball, schah, scat, bridge, table, degustări de vinuri, pre­zentări de mode, de bijuterii și tablouri etc. După amiaza se dansează, se joacă bingo, se ascultă concerte, iar seara au loc showuri de două ore cu trupe artistice angajate pe segmente de croazieră. Noaptea, barurile, platformele de dans și disco sunt deschise pentru cei care vor să se distreze ăn continuare.

Sunt șase mese pe zi, de la micul dejun la snackul de la miezul nop­ții. Servirea este de 5 stele, domnul Schmitz fiind un excelent bucătar;  pro­blema cea mai grea este cumpă­ta­rea fiecărui turist.

Pe vapor, alături de căpitanul va­su­lui, care are răspunderea supremă de siguranța croazierei,  persoane im­por­tante sunt, între altele, șeful ho­te­lului și cel al restaurantului. Putem spu­ne că am avut noroc și de această dată: directorul hotelului, Holger Winkler, este un bun prieten de al nostru, care ne-a vizitat deja de câteva ori în România. A stat la noi, devenind un mare iubitor  al meleagurilor noas­tre, de care vorbește cu drag și ad­mi­rație în toată lumea pe unde călă­to­rește. Este un adevărat ambasador al României. Directorul restaurantului este Robertino Georgescu, un om ado­­rabil. S-a născut în Constanța, dar părinții săi au emigrat în Austria când el avea 12 ani. Locuiește la Graz, dar vine destul de des și la Berlin, unde  locuește tatăl său. Nu a mai fost de mult timp în  România, dar voi face tot posibilul să-l aduc să-l aduc pe la noi, ca să nu uite definitiv locurile natale. Credeți că este ușor să ostoești 600 de pasageri de câteva ori pe zi? Ei bine, Robertino o face cu un talent deo­­sebit, personalul pe care-l con­du­ce fiind într-adevar și el de 5 stele, adică foarte priceput, de un profe­sio­nism de talie interfnațională, deosebit de amabil și permanent cu zambete pe buze. Aici, deviza „clientul nostru stă­pânul nostru” este o realitate, nu ca la noi, în unele locuri, vorbă goală.  Dacă aș avea o putere  miraculoasă l-aș aduce pe Robertino în  România să-i invețe pe bucătarii și pe chelnerii noștri  ce înseamnă adevărata me­se­rie. Și nu numai profesional, ci și ca bun român. Deși plecat din țară de co­pil este la curent cu tot ce se întamplă la noi și are o poziție corectă privind ce trebuie făcut pentru o redresare și inte­grare europeană. Pe vapor mai este un român, pianistul Eddy Teger, căsătorit cu o procuroare din Wiesba­den, locuind foarte aproape de noi. Este un talent deosebit, cunoaște mu­zica de toate stilurile și asta o face de copil. În plus, este foarte simpatic, des­chis, comunicativ, un bun român. M-am convins  și de această dată că românii care au emigrat înainte de 1989 din cauza dictaturii comuniste se dovedesc azi buni patrioți, cu dragoste de țara de baștină, care dertesdtă jaful din ultimele decenii. Peste tot și tot­deuna i-am auzit vorbind numai de bine țara noastră. Şi cu Edy este o ade­­vărată placere să conversezi despre toate problemele, fără să ataci nuanțe divergente majore, așa cum ni se întamplă de fiecare dată când suntem în România. Nu vă vine să crerdeți: și inginerul adjunct al vavei,  Claudiu, e tot român, dar nu l-am cu­nos­­cut până acum. Mai avem timp…

În Funchal, am rămas o zi întrea­gă. Ca de obicei, am comandat un taxi si am vizitat frumosul oraș despre care, în extenso, vom scrie în cartea ce va aparea după încheierea călă­to­riei. Șoferul taxiului, David, ne-a pro­pus o rută care coincidea cu ceace vro­iam noi să vizităm. Am vizitat: car­tie­rul rezidențial Monte, superba bise­rică Nossa Senhora do Monte, funi­cu­larul, toboganul, piața multicoloră Mer­cado  dos Lavradores, catedrala Se, iar în afara orașului craterul vulcanului de la 1700 m.

Fiind bine informați de acasă, am servit la restaurantul din port, ame­na­jat pe Yachtul care a aparținut trupei Beatlles, acel pește deosebit de gus­tos, numit espada,  iar o bere la fabrica din port. Peștele espada trăieste în ocean, la 800 m adâncime; se pes­cu­iește cu fire foarte lungi, scoaterea la suprafață colorandu-i pielea în negru, în timp ce ochii și bășica îi explo­dea­ză. A doua zi, pe vapor, la gustarea de la ora 10.00, organizată pe punte, ni s-a servit pește prăjit, tot din acest soi delicios, dar foarte rar de găsit.

Crăciunul l-am sărbătorit pe vas; a fost frumos organizat, cu masă exce­len­tă, cu cadouri aduse de Moș Cră­ciun și cu slujba de noapte din Ajun. Preotul catolic care a oficiat slujba Nașterii Mântuitorului este, de ase­me­nea, un om deosebit.

Am avut onoarea de a servi masa de Crăciun împreună cu căpitanul na­vei, iar după aceea, datorită lui Ronal­dino, ni s-au creat cele mai bune con­diții. De bună seamă, asta a atras in­vi­dia oamenilor, dar și reclamatia din par­tea a două familii, care nu au văzut cu ochi buni că noi, doi români,  servim masa împreună cu șeful. Dar, noi cu­noaș­tem din străbuni, câinii latră, ursul trece…

Vă mai facem cunoștință, dragii noștri cititori, cu stewardesa Parmi, fili­pi­neză, cu șeful de sală Tino, neamț, cu Justyna, chelnerița de origine polo­neză, care, deși foarte tânară, este bună profesionistă și foarte rafinată în meserie, cu filipinezii Jimmy, Robert și Benry, care fac mari eforturi ca să ne vadă multumiți. Evident, totul se între­prin­de sub ochiul atent și exigent al bossului Robertino, care ne-a devenit un prieten devotat. La dorinta Irinei, pe masa noastră nu lipsește usturoiul, ar­deiul iute proaspat ăi pesto de măsli­ne, exact ce mâncăm zilnic și acasă. De-aia spunem – și aici ne simțim ca acasă!

De la momentul plecării din Hamburg, până când trimitem această core­spondență,  am strabatut deja peste 6000 km.

Atașăm o poza cu noi doi pe tobo­ganul de 2 km.lungime; ne aflăm într-una dintre „săniile” ce aluneca pe coas­ta Monte spre port. Câteodată, coas­ta este foarte abruptă de-ți crește puternic adrenalina. Această călătorie originală areo veche tradiţie în Fun­chal. În cealaltă fotografie suntem cu Robertino, îngerul nostru păzitor pe vaporul Amadea.