În Covasna, ca la Mizil


N-am mai fost în Covasna de 30 de ani. Cavasna, care dă numele unui județ cu reședința la Sfântu Gheorghe, e cam cât Mizilul. Are vreo 10 000 de suflete, cei mai mulți maghiari. Eu am fost în vizită la o familie de români. Prietena mea Daniela Bartoș, fost ministru al Sănătății, m-a certat că ea vine pe la mine, la Sângeru, iar eu nu i-am vizitat niciodată casa din Covasna, acolo unde a copilărit. Daniela are vecini unguri. În spate o familie de unguri, pe latura micii și înfloratei ei curți, dinspre Răsărit, un pensionar ungur. Așa și pe partea cealaltă,  unde are casă un polițist ungur. Pe stradă vorbesc maghiara trecători diverși. Două fete sunt îmbrăcate în frumoasele lor costume populare. Am cerut pâine în limba română și mi s-a dat. Am întrebat de o stradă și mi s-a răspuns cu solicitudine, cu toate că mă așteptam, după chenarul cu B al numărului mașinii mele să întâlnesc și chipuri ursuze. Am văzut și chipuri ursuze, dar nu din motive de mine. Cavasna nu e doar CÂT Mizilul, ci arată CA Mizilul copilăriei mele, când mergeam cu bunica la cojani să cumpărăm porumb contra nuci. Străzi desfundate, case cu tencuiala descojită. Doar munții, din fundal, sunt proaspeți și frumoși. Mimica sărăciei e peste tot și se uită neputincioasă la tine. E falsă ideea, ades vânturată în presă, că guvernele succesive și mai ales cele ale lui Băsescu, inclusiv Ponta, ar deșerta saci de bani în ungurime pentru a le astupa gura celor din UDMR. Chiar am întrebat un tâmplar maghiar, care are și un mic atelier de făcut  scaune și mese într-un fost grajd de ceape, cum e cu partidul lor? Au făcut averi, mi-a răspuns sec. Cine, am mai întrebat eu, prefăcându-mă că nu pricep? Ăia din vârfurile UDMR. Deci și politicienii lor sunt ca și ai noștri. Fac averi pentru ei, pentru amantele lor, pentru neamurile lor. Se bat ungurii cu românii? Se bat, zice interlocutorul meu maghiar. Dacă unul îi face nevasta celuilalt scot cuțitul, indiferent dacă încornoratul e ungur sau e român. În rest ce să aibă unii cu alții? Atelierul lui n-are firmă, nici în românește, nici în ungurește. De ce nu v-ați scris firmă? N-am avut timp, zice. Ăia de au nevoie de mine, mă găsesc. Eu fac scaune, nu fac firme.

Marți seara, fiica mea Luciana, împreună cu Tudor și Ana, nepoții Danielei Bartoș, cam de aceeași vârstă, au ieșit într-un scuar din apropiere unde se află un leagăn și un tobogan. Tudor, pentru a se arăta viteaz în fața fetelor, la cei șase ani ai lui, s-a dat tare și a demostrat că el poate sări din leagăn. A sărit și și-a rupt mâna dreaptă. În Covasna, pustietate de doctori și de cabinete. Radiologie nu există. Profesoara Bartoș, șefă a Urgențelor medicale din Floreasca, dă telefoane să afle care-i cea mai apropiată radiologie. E la Spitalul județean din Sfântu Gheorghe. Copilul scâncește ușor în poala bunicii, pe bancheta din spate. Eu conduc pe două roți, în general pe drumuri care-și amintesc că acolo a fost cândva asfalt. Încerc să ajung repede și cu roțile utilizabile până la destinație. Intrăm în curtea Spitalului județean conform săgeții Urgențe, scrisă și în limba mea. Ne primește un tânăr înalt. Pe spatele halatului lui scrie SMURD. Daniela urcă la radiologie. Eu aștept. Reapare copilul cu o asistentă și un doctor tânăr și el. Pare că nu ne știe nimeni, nici pe mine, nici pe Daniela Bartoș, care nu-și utilizează numele și profesia. Între ei vorbesc ungurește, cu noi românește. Își fac meseria cu profesionalism, pun în atele și gips mâna lui Tudor care înfruntă cu stoicism operațiile la care e supus. Apoi o doctoriță o recunoaște pe Daniela Bartoș. Fiica ei dăduse nu știu ce examen cu ea. Sunt și eu recunoscut de la ”televizor”. Sunteți poet, zice râzând o persoană feminină în halat. Îmi știe și numele. Mă bucur. Încerc să n-o arăt. Sunteți cam roșu la față, remarcă tânărul de la intrare, cel cu SMURD pe halat. Îl cheamă Iosif și încă într-un fel, dar numele a fost spus repede și nu l-am reținut. Sânteți hipertensiv, aproape că remarcă el? Sunt. Am făcut un infarct acum 14 ani. Să vă iau o tensiune. Nu strică, zice el, remarcând agitația prin care am trecut, să vă fac și o electrocardiogramă. Mi-o face cu acceptul doctoriței din cabinetut alăturat. Tensiunea e 18 cu 8. Se uită amândoi la electrocardiogramă. E în regulă, decide doctorița. Îmi dau o pastilă pentru tensiune. Ne liniștim toți. Spre Covasna, merg încet. Tudor, pe care nu-l mai doare mâna legată de gât, scoate un chiot de fericire aflând că trei săptămâni nu-și mai face temele pentru clasa zero. E o seară frumoasă. Facem un grătar în curte, orașul e liniștit și sărac. Daniela are un televizor, dar nu-l deschide nimeni, deci nu am timp să aud declarația lui Kelemen Honor împotriva lui Corlățean și nici declarația vreunui politician român care spune că ungurii ne fură Transilvania. Până una alta ne-au șterpelit doar sărăcia, lăsând însă din belșug și românilor, minoritari în Mizilul ăsta ardelenesc.