„Îmi doresc ca această ediție a RomCon să fie o reușită”


• Interviu cu Mircea Opriță, președintele Asociației Române a Cluburilor și Autorilor de Science Fiction

Stimate domnule Mircea Opriță, lucrați de zor la Enciclopedia literaturii Science Fiction românești. În ce stadiu vă aflați?
Enciclopedia este al treilea mare proiect pe care mi l-am propus pentru studiul sistematic al SF-ului nostru. Primul a fost o Istorie a anticipației românești, care se oprește cu analiza materialului la anul 2000. Începând de acolo, am lansat un triptic de Cronici de familie, subintitulat „SF-ul românesc după anul 2000”, și care este o prezentare critică a celor mai bune cărți de gen publicate în ultimele două decenii. Enciclopedia anticipației românești, pentru care adun de multă vreme material, a intrat într-un proces de redactare finală. Primul volum, Portrete exemplare, a apărut la sfârșitul anului trecut, cel de-al doilea, Caleidoscop, e ca și publicat, fiindcă editorul mi-a promis că voi vedea exemplarul final aici, la Râmnicu Vâlcea. Mai lucrez la următoarele două volume, unul consacrat cenaclurilor și publicațiilor specializate, incluzând totodată portrete de autori care nu și-au găsit locul în volumele anterioare. Ultimul se intitulează Probleme și soluții, având un mai pronunțat caracter teoretic, dar ilustrat cu exemple din producția literară a genului, extrase de asemenea din SF-ul național. Evident, am în vedere și o regrupare a tuturor materialelor într-un singur volum, oarecum masiv, când se va putea și când se va găsi editorul interesat de așa ceva.

Sunt suficienți autori importanți și destule lucrări de valoare pentru o lucrare atât de serioasă?
Experiența mea de critic și istoric literar spune că există un număr apreciabil de scrieri valoroase, iar mulți dintre cei care le-au publicat și-au constituit deja, ori sunt pe cale să ne ofere, cariere literare demne de toată atenția. Fără îndoială, producția de SF are și un nivel mai coborât, să zicem amatorial, însă același lucru se întâmplă și în literatura generală, unde nivelurile valorice sunt tot diferite. Spre deosebire de pomenita Istorie și de Cronici, unde atenția mi-a fost îndreptată spre valori literare, o Enciclopedie are un caracter mai larg, prin urmare trebuie să prezinte și aspecte legate de fenomen, nu doar creații de vârf.

Ce alte proiecte personale aveți? Ce mai scrieți?
Recunosc că exegeza mi-a luat destul de mult timp, însă n-am abandonat nici linia propriei mele creații literare. Intenționez să închei câteva povestiri începute și să revin la o carte despre o altă figură fascinantă pentru mine, Jonathan Swift. Studiul utopiilor, în care mi-am și susținut o teză de doctorat, rămâne mereu o atracție pentru sufletul meu. Mai trebuie văzut cum stăm cu timpul, pe care mai nou sunt obligat să mi-l drămuiesc drastic.

Cum vedeți RomCon-nul? O nouă ediție se desfășoară la Râmnicu Vâlcea…
Convențiile naționale sunt importante în măsura în care reprezintă niște veritabile sărbători ale genului: pun oamenii în contact între ei, dar și scriitorii cu cititorii lor. În măsura în care anga­jea­ză probleme specifice, stimulând eforturi creatoare noi. Râmnicu Vâlcea, ca și Suceava în urmă cu doi ani, lărgește în plan geografic și cultural relația SF-ului cu un public mai puțin vizibil, din perspectiva noastră, precum și relația acestui public cu mișcarea și valorile meritorii ale SF-ului. Îmi doresc ca această ediție a RomCon-ului să fie o reușită, profitabilă pentru toată lumea.

Se publică mult, se publică puțin SF românesc. Dar calitatea?
Față de aria anglo-americană a genului n-aș spune că se publică mult, dar trebuie să ne ju­decăm cu măsurile noastre. Se publică atâta cât pot s-o facă autorii români și cât suportă ins­trumentele specializate, edituri, reviste pe hârtie, inițiative electronice. Față de anii ’50-’70, de pildă, se publică incomparabil mai mult. Nici cu calitatea nu stăm rău, însă ea trebuie cernută din masa scrierilor comerciale și evidențiată, spre a oferi exemplele de care anticipația noastră are nevoie.

Sunteți un traducător de cursă lungă. Ce mai pregătiți?
Cred că și în traducerile mele rezervate SF-ului am fost destul de selectiv. Mă bucur că n-a trebuit să-mi câștig pâinea zilnică din traduceri, altfel aș fi ajuns la mâna editorilor, cu comenzi fel de fel. În principal, mi-am limitat interesul la Lovecraft și la Wells. Din ultimul pomenit m-am angajat într-un proiect de retraducere a principalelor sale romane SF, de la Mașina timpului la Războiul lumilor și Omul invizibil, care, după mai bine de 50 de ani de la traducerile anterioare, au dreptul la versiuni românești noi.

Există o confuzie a genurilor? Riscă SF-ul să fie acoperit de Fantasy?
Confuzia există, iar literatura de tip fantasy pare mai bine „consumată” de cititorul fără prea mari pretenții culturale. Poate și de alți cititori. Totuși, mai există în lumea de azi și o tendință firească de interferență generică, din care SF-ul poate profita, îmbogățindu-se, cu condiția să nu se lase absorbit el însuși de literatura fantastică.

Ce șanse are SF-ul românesc să se facă mai bine cunoscut în lume?
Cam puține șanse, dar nu inexistente. Odinioară, vechile edituri își propuneau în planurile lor anuale și câte o antologie de anticipație românească tradusă în limbi de circulație largă, ori chiar în limbile vecinilor noștri, ceea ce nu era rău. Mai puteam auzi unii de alții. Pentru autorii tineri de astăzi rămâne deschisă calea unor contacte directe, favorizate de internet. Unii își traduc sau își scriu povestirile în engleză, promovându-le spre un public străin ales drept țintă. De aici, până la spargerea prejudecăților editorilor americani e, totuși, o cale lungă și presărată cu multe necunoscute. Cu timpul, poate se va produce și relația norocoasă. Rămâne de văzut.
A consemnat Lucian-Vasile Szabo