Îmi datorezi o explicație, domnule Crin Antonescu
L-am lăudat, l-am criticat, chiar l-am înjurat, la pachet cu Ponta, pe Crin Antonescu. Toate zvâcnirile mele de condei au reprezentat un anume interes pentru acest politician. Chiar un fel de speranță. Părea și încă mai există un reziduu din acea impresie, că Antonescu e altfel. Nu pentru că vorbea mai energic și mai articulat ca alții, ci pentru că părea mai cinstit. Tot ce au încercat să-i agațe de spinare regimul Băsescu și apoi regimul Pontabăsescu, a fost lipsit de substanța probei. Mulți au fost prinși furând. Liberalul, niciodată. E un hoț abil? Nu, nu-i hoț și asta e limpede. Acum însă a rămas în aer un miros urât. Ce s-a petrecut cu Crin Antonescu, unde se află Crin Antonescu, a fost, nu doar politic, asasinat? Dacă ești viu, domnule Antonescu, și trag nădejde că ești, îmi datorezi o explicație.
Dacă domnul Antonescu trăiește, scârbit, retras undeva ca un anahoret, în peștera lui cu cărți de istorie, îmi e dator și ne e dator cu o explicație. Ce s-a petrecut? Citesc undeva că marea lovitură i-a venit de la americani. Cică ar fi fost acolo și de acolo s-a întors turtit. Americanii au ales și cel ales nu-i el. Păi de când aleg americanii președintele țării mele? Dacă-i așa, e grav, e catastrofal. Nu asta așteptam de la americani! Mâine îmi vor alege președintele de scară de bloc, primarul comunal și șeful ciredei de vaci. Iar el, bătăiosul, s-a înmuiat brusc, balegă subțire la o burniță cu trei picături de ploaie? Păi ce dracu lider ești? Dacă e sau nu-i așa, ne datorezi o explicație, domnule Antonescu.
Când am întrerupt colaborarea cu România liberă a lui Petrică Băcanu, unde scriam săptămânal un comentariu, l-am întrebat pe Stolojan, în scris, ce-i cu boala, fiindcă nu-l credeam bolnav, ce-i cu plânsul lui Băsescu, să ne spună de ce suferă și să aducă președintele academic al doctorilor cu un diagnostic credibil în fața națiunii. Băcanu m-a rugat să renunț la articol, fiindcă știe din surse sigure, că Stolojan e bolnav grav de cancer și mai are nițel de trăit. Am retras articolul și colaborarea mea cu respectivul ziar, fiindcă mă simțeam îndreptățit să pun o întrebare și să am și un răspuns. În numele aceluiași principiu, ești dator, domnule Antonescu, să mă lămurești și să ne lămurești ce s-a petrecut?
Te-a fărâmat atât de tare sistemul de propagandă încât te-a dus la silă absolută? Ai simțit că spunându-se zilnic, obsedant, că ești un nemernic, că mănânci copii pe pâine la micul dejun, parte din susținătorii tăi au început să creadă? Ai simțit că ți-au spulberat orice șansă? Visai o confruntare cu Victor Ponta, de orgoliu, de țâfnă. Cum de ți-a dispărut brusc țâfna? Ești dator cu un răspuns domnule Antonescu.
Sunt oameni care au crezut în tine. Nu închizi ușa și pleci. Dacă ești pe undeva, vino și dă-ne o explicație. Și chiar dacă ai murit, politic firește, datorezi, din morți, o explicație celor care sperau că vei fi altceva, altcineva, un cineva în care ei credeau. Vorbește, domnule Antonescu. Chiar din morți. Din morții politic. Altfel te voi bănui de lașitate. Fă-mă să cred că nu ești prizonierul unei lașități, ci doar al unei imposibilități.