Imagini peste timp (III)
Motto: „Încearcă să cunoști mai bine Râmnicul, istoric, cultural și economic, cu atât îl vei prețui și iubi mai mult”
Cartea poştală ilustrată, editată de librăria „O. Thuringer”, Râmnicul Vâlcii poartă ştampila de expediţie cu trenul Râmnicul Vâlcii la 16 iulie 1902 la Bucureşti. Ilustrata prezintă vederea generală, luată de pe Dealul Capela spre răsărit, având în depărtare dealul Goranu, ca fundal.
Descrierea generală: Cu siguranţă că ilustrata a fost editată probabil prin anul 1900. Panorama oraşului este cuprinsă între limitele: stânga, casa pitarului Slăvitescu (informaţia o deţinem din catagrafia „caselor, proprietarilor, chiriaşilor, hanurilor, cârciumarilor, prăvăliilor şi atelierelor din Râmnicul Vâlcii” înregistrare realizată de magistrul oraşului Râmnicul Vâlcii, în decembrie 1852, la poziţia 104, transcrierea catagrafiei în cirilică a fost făcută de profesorul Sergiu Purece; în dreapta: casele de pe partea stângă a străzii Lipscani, cum era cunoscută pe la 1895, strada fiind cunoscută, din 1876, cu numele de Mihai Bravu.
La nr. 1, casa pitarului Dinică Slăvitescu (rang boieresc, cu răspunderi la bucătărie) Casa este ridicată între 1894 – 1895, în locul celei vechi.
La nr. 2, Palatul de Justiţie – lucrările de construcţie încep la 27 februarie 1898 și sunt terminate la 15 martie 1900, dirigintele lucrărilor a fost inginerul şef Panait, iar antreprenor de lucrări Ioniţă Năstăsescu. După „Situaţiunea judeţului Vâlcea din anul 1898”… „casele cu săliştea lor numite Munteanu, pe această sălişte este a se construi Palatul de Justiţie, în care scop judeţul a cumpărat şi săliştea vecină a decedatului Băbeanu” prefectul judeţului Al. Crăsnaru.
La nr. 3 – casa medelnicerului Alecu Bujoreanu (rang boieresc pentru cel care turna domnului apă pentru spălatul mâinilor înaintea mesei) clădirea mai apare şi pe planul oraşului din 1857. Spre finele secolului XIX-lea, clădirea devine proprietatea lui Alecu M. Alexiu, acesta o vinde pe la începutul secolului XX căpitanului Păltineanul care, între 1906-1907, o renovează complet. În această clădire, au funcţionat mai multe firme: 1914, Sofia Radu deschide la parter un restaurant şi la etaj un hotel cu firma Hotel Splendid, din 1920, acesta este preluat de Vasile Săndulescu.
La nr. 4 – casa I. Elinescu, se găsea amplasată pe partea dreaptă a străzii Dorobanţilor, la intersecţia cu bulevardul Tudor Vladimirescu. Clădirea este consemnată şi în catagrafia din 1899, la nr. 19. Casă mare cu etaj, la parter au funcţionat diverse prăvălii şi ateliere: croitoria pentru bărbaţi, deschisă la 8 mai 1899 de Gatfried Palmina. Casa este demolată odată cu acţiunea de aliniere a bulevardului Tudor Vladimirescu. În locul acestei case se va construi, între anii 1907 – 1909, oficiul poştal (Poşta veche).
La nr. 5 – casa parohială a Bisericii „Buna Vestire”, construită în 1897 de arhitectul Giuseppe Nasibeug, costul lucrării fiind de 27.497 lei. Clădirea va fi transformată în hotel la 28 septembrie 1901 sub firma Hotel Central. Hotelul avea 13 camere, din care 3 cu două paturi şi 10 cu câte un pat.
La nr. 6 – clădirea Gării CFR, construită în 1887, cu ocazia punerii în funcţiune a tronsonului de cale ferată Drăgăşani – Râmnicul Vâlcii, la 20.06.1887, în lungime de 52,8 km. Tronsonul de cale ferată Râmnicu Vâlcea – Jiblea este dat în exploatare la 11.11.1898, în lungime de 16,2 kilometri, iar tronsonul de cale ferată Jiblea Râul Vadului (frontieră) intră în exploatare la 1.08.1901, în lungime de 47,1 kilometri.
La nr.7 – Biserica Maica Domnului, situată în centrul oraşului, se pare că iniţial a fost zidită de Mircea Ciobanul. Biserica este arsă între 1716-1718. Rezidirea s-a terminat la 26 iunie 1747, de logofătul Radu Râmniceanu cu jupân Moldoveanul şi jupân Grigore, amândoi din Sibiu.
La nr. 8 Biserica Evanghelică Sfântul Anton de Padova, se pare că prima biserică a comunităţii catolice a fost construită prin 1694-1697. Actuala biserică este ridicată la insistenţele lui Pater Gregorius pe la 1723-1724.
La nr. 9 – casa Iordănescu, amplasată pe partea dreaptă a străzii Traian, la nr. 105, după catagrafia din 1899. Construcţie solidă cu parter şi etaj. La parterul clădirii, au funcţionat mai multe magazine de-a lungul anilor. Astfel, la 1914, Petrescu S. Dumitru deschide o plăpumărie la 31 octombrie 1914, cu firma Plăpumarul craiovean, în 1905, Alex V. Dăncilă avea un atelier de cismărie, D-tru Tomescu, zis Arghirescu, ţinea în 1914, un magazin de coloniale şi băuturi spirtoase. După toate probabilităţile, această construcţie este ridicată spre finele secolului XIX.
La nr. 10 – în parcul comunal, se afla una din cele mai mari şi reprezentative construcţii ale arhitecturii vâlcene a secolului XVIII, rămasă în picioare. Este construită de C-tin Socoteanu, născut în Râmnic pe la 1781. Este preluată prin alianţă de familia Lahovary, este lăsată prin testament d-nei Irina Sterian care, la rândul ei, o vinde primăriei în septembrie 1909, pentru suma de 100.000 lei.
La nr. 11 – casa I. Dumitrescu, fostă a doamnei Masinca Emanoilescu, renovată complet la 1906. În 27 octombrie 1915, Maxim A. Mihai deschide la etajul clădirii hotelului High Life. Din 1927, hotelul devine proprietatea lui C. Dumitrescu. La parterul clădirii, au funcţionat, printre altele Librăria Matei Basarab, cafeneaua Linţoaica şi a lui Tanţu.
La nr. 12 – casă construită pe la jumătatea secolului al XIX –lea. Prima informaţie o avem din Planul de situaţie a traseului bulevard din octombrie 1874, este localizată ca spiţerie, condusă de Cristake Iconomu. Pe parcursul vremii, casa a trecut pe la diverşi proprietari. Mai cunoscuţi au fost 1899-1908, Franz Eitel care avea şi o librărie pe la 1903 Librăria Română, condusă de Elfrida Fr. Eitel; în 1922, Eustaţiu Cristescu avea o farmacie La Salvador.
La nr. 13 – casa Smarandei Dănicel, casă mare cu etaj, amplasată pe partea dreaptă a străzii Traian, la nr. 111, colţ cu Bulevardul Tudor Vladimirescu. În 10 ianuarie 1904, la parterul clădirii, funcţiona un magazin cu băuturi spirtoase deţinut de Ilie Filip Georgescu.
În anul 1903, aici a funcţionat un birt economic condus de Nae C-tinescu (zis Ţiganul). Casa a fost demolată între anii 1906-1907, împreună cu lărgirea şi alinierea Bulevardului Tudor Vladimirescu.
La nr. 14 – Eforia aşezămintelor brâncoveneşti hotărăşte se deschidă externate pentru fete gratuit în câteva capitale de judeţ printre care şi Râmnicul Vâlcii. Externatul începe să funcţioneze de la 22 aprilie 1875, în casa particulară formată din cinci camere, situată pe partea stângă a străzii Traian, proprietatea lui Dimitrie Genuneanu Grigore.
La nr. 15 – Casa Badea Strâmbeanu, situată pe strada Traian la nr. 82, a fost cumpărată de la vechiul proprietar Gh. Pricopiu. În anul 1903, Ecaterina N. Ion deschide la parter un magazin de coloniale şi băuturi spirtoase. Tot în ceastă clădire, mai funcţiona un atelier de croitorie condus de Ştefan Marinescu şi Gh. C-tinescu.
La nr. 16 – Casa Stăncuţa Meculescu, foarte mare, situată pe bulevardul Tudor Vladimirescu, aici a funcţionat o şcoală de fete, în şapte camere dintre care una un salon spaţios. Termenul de plată cu zeciuiala a fost de 50 galbeni. La 20 noiembrie 1875, numărul elevelor care frecventau şcoala era: clasa I – 53 eleve, clasa a II-a – 30 eleve, clasa a III- a 52 – eleve, clasa a IV-a – 56 eleve.