Ilustrate din Sinaia


coperta_radu_moise_sinaia„În mai, când rozele-nfloresc”, se des­chide şi sezonul turistic estival, în cadrul căruia muntele continuă o mai veche invitaţie, deoarece acolo, între arbori biciuiţi de viscole şi sărutaţi de stele, mângâind existenţa nevăzută şi singură a vântului, drumeţiile nu conte­nesc niciodată. Dar primăvara, ano­timp al renaşterii, înseamnă şi pentru mun­te o frumoasă schimbare la faţă, o mai tentantă chemare la ascensiune şi popas.

Un astfel de popas îl constituie, desigur, Sinaia, supranumită şi „Perla Carpaţilor”. Loc în care splendoarea naturii se îmbină fericit cu splendorile culturii, spaţiu păstrător al unei am­prente de neşters în conştiinţa cultu­rală a românilor. Tocmai în întâmpi­na­rea unor asemenea drumeţi (pot fi numiţi şi turişti, atâta timp cât ochii nu le fug doar la grătarul cu mici şi lada cu bere) turişti care vor să vadă, să afle, să înţeleagă şi altceva în afară de drumul spre Cota 1400; acestora deci, veniţi să se tonifice fizic, dar şi să se îmbogăţească sufleteşte, li se adre­sează cartea „Sinaia – oameni, locuri, întâmplări”, de Radu Ghica Moise, apărută recent la Editura Rawex Coms din Bucureşti (editor: Raluca Tudor).

Radu Ghica Moise, un împătimit de Bucegi, activează de peste o jumătate de veac pe tărâmul culturii sinăiene – şi nu numai – făcând din descoperirea unor oameni deosebiţi, a unor locuri mai puţin cunoscute şi întâmplări inedite sau uitate, o datorie de credinţă. Personalităţi de seamă ale istoriei, culturii şi artei, ştiinţei româneşti, care au trecut, au poposit ori s-au stabilit în Sinaia, au devenit fişe de cercetare în cartoteca sa de lucru şi, în egală măsură, în cartoteca de iubire a inimii sale. Iar de acolo au coborât în cartea aflată astăzi la îndemâna iubitorilor de frumos.

Aceşti oameni sunt „strigaţi la catalog” în ordine cronologică, înce­pând cu anii 1600 şi ajungând, aş zice, până alaltăieri. Am numărat vreo 60 de personalităţi, dar se poate să mă fi înşelat, să fie chiar mai multe. Citez câteva nume (în ordinea stabilită de autor) care ispitesc prin simplul enunţ: „Pârvu Mutu – zugravul Mânăstirii Si­naia”; „Domnitorul Constantin Brânco­vea­nu – prezent la târnosirea Mânăs­tirii”; „Barbu Catargiu – un nume gra­vat pe o Stâncă”; „Cezar Bolliac – „Pe-aicea umbla umbra lui Zamolx”; „Vasile Alecsandri – „Iarna la Sinaia”; „Alexan­dru Ioan Cuza – visând la casa din Bucegi”; „Carol I – cu poştalionul la Si­naia”; Nicolae Grigorescu – între Bar­bizon şi Vârful-cu-Dor”; „Badea Cârţ­an – visând la întregirea nea­mului”; „I. L. Caragiale – cu „trenul de plăcere” la Sinaia”; „Take Ionescu – un drum în Bucegi”; „Alexandru Vlahuţă – „Sinaia pare o vedenie de prin alte lumi”; „Bu­cu­ra Dumbravă – prima femeie care a cucerit Vârful Omu”; „Elena Văcărescu – domnişoară de onoare la Peleş”; „Regele Ferdinand – suferind alături de sinăieni în primul război mondial”; George Coşbuc – admirând „Ca­rai­ma­nul până-n nori”; „Iancu Bre­zeanu – Ce­tăţean de Onoare al Ora­şu­lui Si­naia”; „Cincinat Pavelescu – „Frumos e-aici, să ştiţi c-o să mai viu!”; „Regina Maria – un sol victorios pe ruta Peleş-Versailles”; „Tudor Ar­ghezi – la Librăria Dumi­trescu, aştep­tând Biletele de papagal”; „Mihail Sa­do­vea­nu – în „sălaşul negru al strămo­şilor”; „George Enescu – gazda lui Ye­hudi Menuhin, la Sinaia”; „Vasile Voi­cu­lescu – „Din Pia­tra Arsă până-n Omul”; „Mar­tha Bi­bes­cu – între Sinaia şi Posada”; „Dumitru Almaş – statornic îndrăgostit de acest plai”; „Constantin Noica – mire la Pri­măria din Sinaia”; „Mihai de Ho­hen­zo­lern – elev în clasa spe­cială de la Pe­leş”; „Marin Preda – „m-am dus din nou la Sinaia”; „Eugen Barbu – parti­ci­pant la Cenaclul literar din Sinaia”.

Cartea cuprinde, în continuare, isto­ricul câtorva case în care au locuit aceşti oameni deosebiţi, fiecare clă­di­re meritând câte o placă omagială – pe care, din păcate, până la această oră, nu s-a învrednicit nimeni s-o pună.

În sfârşit, în final sunt anexate plan­­şe cu fotografii de epocă înfăţi­şând oameni, case şi locuri descrise în carte.

Întreprindere unică, deocamdată, în literatura noastră de profil, cartea lui Radu Ghica Moise – „Sinaia – oameni, locuri, întâmplări” – îşi aşteaptă dru­me­ţii spre a-i însoţi ca un prieten bun şi necesar.