Hoinărind pe străzile vechiului Râmnic, Centrul comercial – Piaţa trăsurilor
Motto: Încearcă să cunoşti mai bine Râmnicul, istoric, cultural şi economic, cu atât îl vei preţui şi iubi mai mult
În acest articol, veţi face cunoştinţă cu cele mai deosebite clădiri şi aspecte comerciale din oraşul de altădată, pierdut, din păcate, pentru râmniceanul de azi. În plimbarea noastră prin cetatea interbelică, iată-ne ajunşi în zona celui mai important centru comercial, locul de întâlnire al multor drumuri interjudeţene şi a multor călători care au poposit pe aceste meleaguri.
Pe străzile şi în pieţele din oraş, amestecul de negustori şi mărfuri alcătuiau un tablou cu totul original şi pitoresc. Reclama pe care negustorii ambulanţi cu mărfuri diverse necesare în gospodărie şi-o făceau prin viu grai punea o pată de culoare orientală comerţului stradal râmnicean.
Pentru confirmare, vom folosi câteva cartoline, care ne oferă aspectul străzii Traian, Piaţa trăsurilor Traian, în tronsonul strada General Praporgescu (fosta Dorobanţi) şi strada Mihai Bravu (dispărută din ţesutul urbanistic al oraşului) aşa cum arătau pe la 1920, adică aproape cu un secol în urmă.
În Centrul Comercial, prăvăliile erau aşezate una lângă alta, cumpărătorii aveau posibilitatea de a găsi o varietate mare de produse de larg consum. În cele mai multe cazuri, aceste prăvălii erau deschise din zori şi până-n seară fără pauză. Fiecare dintre negustori căuta să-şi ademenească şi să-şi atragă clientul folosind tot felul de metode. De la preţuri mai mici până la vânzarea şi pe datorie unor clienţi mai cunoscuţi.
Piaţa Traian era considerată şi Punctul O, de unde încep măsurătorile distanţelor în toate direcţiile judeţului. Această piaţă s-a construit la intersecţia străzilor Călăraşi Dorobanţi cu Traian, în jurul anului 1900. Rotonda, conforma planului de construcţie, avea un diametru de 42 metri.
Prim acasă cu care vom face cunoştinţă azi este a d-lui M.D. Hanciu, ridicată spre finele secolului XIX, aşa cum este consemnată în „Catagrafia străzilor şi a proprietarilor de case din oraş, din anul 1899”.
Scotocind în bagajul amintirilor, în această clădire funcţionau mai multe magazine şi ateliere. Clădirea avea numai parter şi se întindea de-a lungul străzii Traian, pe partea stângă a tronsonului dintre Ştirbei Vodă, la nord, şi Iazul Morilor, la sud. Cele mai importante magazine erau „La băieţi”, magazin de desfacere a produselor de băcănie, băuturi spirtoase, bodegă şi berărie. Magazinul era condus de către C-tin D. Fiera şi Aurel Alecsandrescu, deschis la 9 martie 1922.
Al doilea magazin era al lui Franz Ipavitz (1849-1923) şi desfăcea produse de carmangerie sub titlul pompos „Prima fabrică de cârnăţărie”, deschis la 25 aprilie 1904. În faţa fabricii, trona prima staţie de automobile din oraş care făceau legătura mai rapidă cu staţiunile balneologice de pe Valea Oltului.
Următoarea clădire impunătoare era amplasată pe partea stângă, la colţul cu Ştirbei Vodă, ridicată de Iosif Paslawsky Bejan, între 1900-1901. Acesta a fost şi cel care a pus bazele renumitei farmacii „La Coroana Regală”. De reţinut că întreg mobilierul era de provenienţă străină, sticlăria formată dintr-o mare varietate de vase, mojare, borcane şi multe cristaluri, adevărate obiecte de artă care puteau să ne informeze cum arăta o farmacie românească de la finele veacului XIX.
Să încercăm să prezentăm clădirea construită în stil neoromânesc, imobil mare cu parter şi etaj, despărţite de un brâu decorativ cu motive florale, destul de lat. Faţada de la strada Traian la etaj avea nouă ferestre, patru comunicau cu două balcoane cu parapete florale sprijinite pe console. Frumuseţea faţadei o da cele bovindouri poligonale, primul depăşea acoperişul clădirii cu doi metri şi pe sub care se intra în farmacie, cel de-al doilea avea trei faţete poligonale. Peste, se găsea un coronament floral iar sub acoperiş, la partea terminală se afla un frumos antablament floral. La parter, activau mai multe magazine şi ateliere, cele mai renumite fiind: 1916-1927 ceasornicăria lui Isac „La rus”; 1928-1929 ceasornicăria „Vili Şularu”; 1929-1949 ceasornicăria „Universală” a lui Iahn (Jean) Pasek (1880-1968)- mare animator al sporturilor de iarnă: bob, schi, hochei; magazinul de ceramică şi sticlărie al lui Th. Cuşu – 1924, susţinător activ al primei echipe de fotbal a oraşului S.S.V 1931-1944; renumita bijuterie – ceasornicărie a lui Alfredo Marconi (1893-1983).
Peste drum de farmacie, colţ cu General Praporgescu, se afla casa C-tin Oromolu, imobil mare şi acesta, cu parter şi mansardă, ridicată la 1907. Mansarda era marcată de lucarne tip fereastră cu deschiere dublă, îmbrăcată cu tablă frumos modelată. La parter, erau două magazine: „La doi lei”, al lui Adel Abraham, deschis la 1909, vindea haine de gata, pentru prima oară în Râmnicu Vâlcea, al doilea era condus de Aslaxi şi frate, unde se vindeau coloniale şi manufactură.
În istoria sa recentă, centrul comercial al oraşului Râmnicu Vâlcea a suferit pierderi fără sens ori putere de reparaţie. Vasta suprafaţă demolată a făcut loc unor blocuri de locuinţe şi unui scuar lipsit de orice formă de fantezie edilitară, desfigurând pe vecie structura de arhitectură şi comerţ a oraşului nostru. Centrul istoric şi comercial avea 396 case din care 325, adică 825 au fost rase pentru totdeauna.
Mihail Titi GHERGHINA