Hanurile Râmnicului (3)


Despre acest han, avem câteva infor­ma­ţii care ne oferă amănunte despre înfiin­ţarea Şcolii elementare naţionale din oraş din 1832.

„Naţionalul Vâlcii, nr.114-115, iunie-iulie 1937, pagina 209, (…)„Magistrul (prima­rul) a găsit un han, hanul lui Papa State pe care îl curăţa, îl mai modifică, până îl aduse în stare ca în el să poată funcţiona o şcoală (…)”.

În istoria învăţământului din Oltenia, vol. I, pag 214-215 (…): „La 25 martie 1836, profesorul Serghiad scria Eforiei că nu mai poate continua şcoala în „ticăloasa” încăpere de la han, la un loc cu cârciuma” (…).

În „Catagrafia caselor, proprietarilor, chiriaşilor, hanurilor, cârciumilor, prăvă­liilor şi atelierelor din Râmnicul Vâlcii 1853”( fondul Primăriei Râmnicului Vâlcii, dosar 151/1853)

Avem alte informaţii despre hanurile râm­nicene la nr.78: „Matache Urşeanu de­ţi­ne han cu cinci camere, din care o ho­daie prăvălie şi una cu cuptoriu”

La nr.100: „C-tin (Dincă) Olănescu are han cu 9 camere, 4 camere închiriate, din 1853 mai 30 pe termen de şase ani”.

La nr.110: „Hanul Clucerului Ioan Lahovary, cu 16 camere”

La nr.124: „Hanul lui Niţă Temelie, cu patru camere şi o casă cu două camere pentru pasageri cu câte două pa­turi”(Hanul se afla ceva mai la nord-vest, cam în capul pieţei, unde se află acum cea­sul electronic din centru, n.red) .

Printre hanurile mai importante din a doua jumătate a secolului XIX era cel de pe strada Traian al lui Niţă Temelie, care, mai târziu, s-a transformat în Otelul Temelie, la etajul de sus era ocupat de camere în număr de nouă cu 14 paturi (dosar nr.4/1903).

Din punct de vedere istoric, Hanul lui Ioan Gheorghe Temelie (Niţă), a rezistat vremurilor, a funcţionat ca han între 1853-1876, când a fost transformat în Otel. Aşa cum reiese din testamentul lăsat de Temelie, la 15 mai 1886, prin care îl donea­ză comunităţii oraşului. La nr. 143, din procesul verbal din 1903, se menţionează că Otelul Temelie, în acel an era lăsat în paragină şi că imobilul din cele 9 camere nu mai exista la fel şi toată lenjeria fapt pentru care s-a închis la Sf. Gheorghe, anul 1903 (dosar nr.4/1903). La nr. 126, din Catagrafia de la 1853, mai este consemnat şi Hanul Sâia, a răposatului G.G. Temelie cu patru camere (Oteluri – Hoteluri la sfârşitul secolului XIX: 1898 Otelul Adrian – proprietar Carmen Ştefan, cu 12 camere, situat pe Bulevardul Tudor Vladimirescu; Otelul Roşianu – proprietar N. Bolutescu, cu cinci camere pe strada Traian; 1897 – Hotel Central – proprietar Costică Georgescu, cu 14 camere pe strada Dorobanţi.)
Alte documente între anii 1856-1881, mai sunt consemnate hanurile: Hanul de la capătul podului de peste răul Râmnic (dosar nr. 7/1870), Hanul lui Zisu Dumi­trescu din Cetăţuia (dosar nr. 47/18 din 1870).

Genealogia Familiei Ceapelleanu 1745-1902 ne oferă informaţii despre Hanul Serdăresii Stăncuţa Capelleanu. Geoge Capelleanu se însoară, la 7 ianuarie 1823 cu Stăncuţa, fiica armaşu­lui Christea Olănescu, moare la 16 decembrie 1860”.
Mai avem informaţii despre. 1857 – Hangiul Marinache din Râmnic;

1848 Hanul lui Costache Vlădescu;

1857 „Planul Râmnicului la punctul XVI – Locul de la hanul din oraşul Râmnic”;

1857- „După ce s-a trecut puntea, strada practic intră în oraş străbătând locul cu han din oraş, situat pe partea stângă (strada Traian, n.red).
CONTINUARE…