Gheorghe Rusu – iubitorul și creatorul de slovă românească
Gheorghe Rusu s-a născut la 20 ianuarie 1948, pe malul stâng al bătrânului Olt, în fosta comună Cremenari din regiunea istorică Muntenia, așezare inclusă, în urma unei reforme administrativ-teritoriale, în comuna Galicea, devenită la rândul ei, tot printr-o reformă administrativă, componentă a județului Vâlcea.
De profesie inginer metalurgist, cu înclinații profunde către fascinanta lume a creatorilor de slovă românească, Gogu Rusu este membru a două dintre cele mai reprezentative societăți culturale vâlcene: Societatea Culturală „Anton Pann” și Clubul Umoriștilor Vâlceni din Râmnicu Vâlcea. De asemenea, este membru simpatizant al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județeană „Matei Basarab” Vâlcea. Așa l-am descoperit, cu ani în urmă, pe cel ce avea să-mi devină prieten și colaborator, pe omul care, în noiembrie 2017, mi-a dăruit, cu dedicație, cea de-a cincea sa carte: „Surâs în negura suferinței”, publicată la Editura «Proșcoala» din Râmnicu Vâlcea în format A5, cu un cuprins de 410 pagini care, așa cum o descrie în „Prefață”, la pagina 3, criticul literar Mihaela Rădulescu, este „o monografie a societății românești a anilor 1960-1990”, în care autorul vorbește cu „un curaj uimitor” despre „erorile trecutului din anii socialismului…”.
Apoi, la pagina 7, în „Cuvânt introductiv”, Ion Tălmaciu, un bun prieten al autorului, retrăind parcă acele vremuri se mărturisește cititorului astfel: „… încerc o idee de zâmbet amar în timp ce parcurg aceste pagini; un fel de trecere printre frunzele răscolite de un vânt roșu care ne-a tot vânturat ani de-a rândul”.
Din păcate, după aproape trei decenii de la căderea regimului de sorginte sovietică, vântul acesta „vântură” și astăzi pe la urechile românilor, minciuni bine ticluite, agitat fiind de burghezia comunisto-securistă – care a vlăguit poporul înainte și după 1989, îmbuibându-se pe spinarea sa și sugrumând cu piciorul pe grumaz orice tentativă de nesupunere – și de slugile ei, vechi și noi – lichele și scursuri sociale, pe care lenea și foamea le-au împins și le împing la o viață mizerabilă, precum scarabeul. Denigrarea marilor valori umane ale neamului, a luptătorilor din rezistența anticomunistă, pătimitori în lagărele de exterminare fizică și psihică ale regimului comunist, a oamenilor de cultură care s-au străduit și se străduiesc să țină flacăra românismului aprinsă face parte din scenariul acestor lepre care căpușează România de 70 de ani. Aceștia au adus poporul în nefericita situație în care se află și tot ei strigă: ne-au distrus economia, ne-au furat pământul etc., etc. (după clasicul proverb românesc: „Hoțul strigă hoții!”); din păcate, aceste rămășițe comunisto-securiste – apostoli sau urmași ai apostolilor bolșevismului –, structurate în grupări bine organizate, rezistă și fac mult rău poporului român, ele funcționând după conceptul „Divide et impera” – „divide și cucerește” sau „dezbină și stăpânește” –, strategie prin care se mențin la putere, ei și progeniturile lor, în toate structurile statului.
Pe coperta IV, George Achim – membru al Uniunii Scriitorilor din România, făcând referire la stilul folosit de autor, spune: „Cartea este scrisă «dintr-o suflare», cu dialog alert și intervenții care te face s-o citești… la fel… dintr-o suflare, impunând pe Gheorghe Rusu printre autorii anului”. Sigur, Gheorghe Rusu putea fi de multe ori autorul anului, dar… poziția este rezervată celor cuminți, care nu agită viesparul.
Cartea aceasta, bine primită în mediul cultural vâlcean, a fost lansată vineri, 25 mai 2018, la Galicea, județul Vâlcea, cu prilejul Simpozionului cultural-istoric „Teodosie Rudeanu – logofăt, cronicar și ctitor de lăcașuri sfinte”, ediția a XVI-a, manifestare moderată de istoricul Florin Epure (directorul Direcției pentru Cultură Vâlcea) și desfășurată în cadrul Centenarului Marii Uniri. Despre carte a vorbit Violeta Scrociob (vicepreședinte al Societății Culturale „Anton Pann”), care a dat citire și unei recenzii semnate de poetul Nicu Cismaru. Finalul mi-a aparținut; l-am citat pe Ion Tălmaciu, cu fraza de mai sus, și l-am felicitat pe autor pentru reușită.
De precizat că această carte vine după alta la fel de apreciată: „Slăviteștii, un neam neistovit de vremuri”, publicată în 2016, la Editura Almarom din Râmnicu Vâlcea și lansată sâmbătă, 28 mai 2016, tot la Galicea, cu prilejul ediției a XIV-a a aceluiași simpozion. Atunci, au vorbit despre carte și autorul ei, Eugen Petrescu, Nelu Barbu, Ioan St. Lazăr și preotul Ion Tițu, moderatorul manifestării fiind prof. dr. Antonie Chelcea (directorul Memorialului „Nicolae Bălcescu”).
Suntem convinși de faptul că Gheorghe Rusu va continua activitatea creativă, cărțile sale adăugându-se cu cinste la zestrea scrisă a neamului românesc.
Eugen PETRESCU