FOAMETEA DĂ TÂRCOALE LA HOTARUL „GRÂNARULUI EUROPEI” (I)
După scumpirile din ultima lună, se fac auzite, tot mai ameninţătoare, noi veşti cu privire la creşterea în continuare a preţurilor la produsele agro-alimentare. Pâinea, de exemplu, urmează să se scumpească iarăşi cu 10 – 15% după ce anterior se înregistrase la preţ un spor de peste 20 de procente.
Acelaşi carusel se învârte şi în cazul uleiului, lactatelor, cărnii de porc şi pasăre, practic la toate produsele ce trebuie să ajungă zilnic pe masa românilor. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale justifică această sarabandă a preţurilor de criza alimentară generalizată la nivelul întregii planete, acoperindu-şi cu astfel de argumente propria sa incompetenţă şi propriile greşeli.
La întâlnirea cu fermierii din judeţele Vâlcea şi Olt, ministrul Valeriu Tabără a făcut o lungă pledoarie despre potenţialul productiv excepţional al pământului din România, despre capacitatea ţării noastre de a asigura belşug de hrană pentru 80 milioane de locuitori. În schimb n-a scos o vorbă despre tâmpeniile subordonaţilor săi ministeriali care au ignorat securizarea stocurilor necesare de grâu şi au lăsat piaţa acestui produs să funcţioneze anapoda. Profitând de haosul aşa-zisei liberalizări, angrosiştii autohtoni au exportat grâu în neştire la preţul mediu de 170 euro/tonă, pentru ca acum, în plină criză, statul să împartă acelaşi grâu la preţuri ce sar de 270 euro/tonă. Situaţia este, însă, şi mai gravă având în vedere că pe plan internaţional s-au epuizat sursele şi că riscul unui blocaj pe piaţa mondială a grâului se acutizează pe zi ce trece.
Cine l-a împiedicat pe ministrul agriculturii şi pe ceilalţi decidenţi din jurul său să găsească încă din toamna anului trecut o formulă bine gândită şi să pună în mişcare acele mecanisme de piaţă care să permită cumpărarea şi stocarea unor cantităţi suficiente de grâu pentru ca procesatorii pâinii să aibă suficientă materie primă pentru tot anul până la campania viitoare. Bineînţeles, ca să ducă la capăt această treabă gospodărească, aceiaşi factori decidenţi trebuiau să se ocupe şi de asigurarea unor capacităţi suficiente de depozitare care să stea la îndemâna fermierilor. Pentru asta era nevoie de elaborarea şi implementarea unui program de anvergură privind construcţia, la nivel naţional, a spaţiilor de depozitare a grâului şi a celorlalte produse agricole, aşa cum a fost cazul Programului „Primul siloz” pe care guvernul l-a ignorat imediat după lansare.
Insist asupra acestei probleme de securitate alimentară dintr-un motiv extrem de important. Într-un top mondial, România a urcat pe locul 12 între ţările cu cel mai mare risc de foamete. La nivelul continentului european, acelaşi mare risc de foamete găseşte România pe primul loc între celelalte state.
Actualul Guvern a pierdut nu numai ultimul tren, ci toate şansele de a mai redresa şi dezvolta agricultura, deşi această problemă a devenit încă din 2008, de la declanşarea crizei economice şi financiare mondiale, o prioritate vitală şi de maximă urgenţă pentru România.
Reacţia Guvernului nu s-a observat nici măcar după ce Parlamentul European a atras atenţia printr-o Rezoluţie adoptată la începutul acestui an, prin care obligă toate ţările UE să-şi aprovizioneze cetăţenii cu hrană, scop în care trebuie să acţioneze fără întârziere în direcţia modernizării activităţilor agricole. Despre această Rezoluţie, domnul ministru Valeriu Tabără n-a scos o vorbă la întâlnirea cu fermierii de săptămâna trecută organizată la Drăgăşani.
Dr. ing. ION CÎLEA,
vicepreşedinte al PSD