EXPONATUL SĂPTĂMÂNII la Muzeul de Istorie Vâlcea: altăraș de cult din neoliticul timpuriu
Obiectul este înscris în colecția de Arheologie, la numărul 168, și provine din cercetările arheologice sistematice de la Copăcelu (Valea Răii) conduse de Dumitru Berciu între anii 1961-1964.
„Încadrarea cronologică a descoperirilor de la Copăcelu (Valea Răii) este făcută prima dată de Gh. Lazarovici, care datează primul orizont neolitic cu ceramică pictată de aici în faza I, etapa I C, alături de descoperirile de la Gura Baciului I, Cârcea I, Grădinile I, Ocna Sibiului. Pentru zona Olteniei, prima mare sinteză asupra culturii Starcevo-Criş este făcută de Marin Nica, cel care încadrează descoperirile de la Copăcelu (Valea Răii) în faza Cârcea IV. Datarea cu radiocarbon, realizată pe un eşantion de la Copăcelu (KU-I-102), indică în date 4530 ± 75 î. Chr. Fragmentul de picior de altăraș este realizat din lut ars, de culoare cărămiziu-închis, având în compoziție pleavă, mică, nisip granulat diferit. Imediat sub marginea altăraşului sunt prezente 2 linii incizate, precedate de 3 rânduri de incizii; pe piciorul altăraşului apar patru rânduri de incizii, neordonat realizate. Dimensiuni: h picior 4 cm, h max. 8 cm, l max. 6 cm.
După opinia cercetătoarei Zoia Maxim, primele altăraşe apar o dată cu faza a doua a acestei civilizaţii, numărul lor crescând cu următoarea perioadă. Utilizarea lor este legată fie de practici magico-religioase (pentru arderea ofrandelor sau mirodeniilor, cu ocazia sărbătorilor, a furtunilor şi a cazurilor de îmbolnăviri), fie erau folosite ca suporţi pentru idoli, sau ca opaiţe”, au explicat angajații muzeului vâlcean.