Exponatul lunii martie la Muzeul de Istorie: Urnă funerară din necropola de la Râureni
Luna aceasta, pe Calea lui Traian, la nr. 143, vă așteaptă o urnă funerară din necropola de la Râureni, județul Vâlcea, funcție ce a fost dată unui vas ceramic.
Piesa expusă face parte din structura unuia dintre cele aproximativ 100 de morminte plane de incinerație săpate de arheologul Emil Moscalu între 1971-1972, în situl de la Râureni, aflat la 3 km S de Rm. Vâlcea, pe malul înalt al Oltului.
Acesta a cercetat aici două necropole. Prima, numită și Râureni I și căreia îî este atribuit și vasul nostru, este o necropolă de incinerație de tipul câmpurilor de urne, conținând, după aprecierea acestuia, circa 100 de morminte și a fost încadrată în Ha A-B1 (aproximativ 1200-1000 î.Chr.).
A doua, Râureni II, este o necropolă tumulară de incinerație, fiind săpați opt tumuli cu manta din bolovani și pământ, atribuită grupului Ferigile din Ha D. De asemenea, trei (poate patru) tumuli suprapun parțial necropola Râureni I.
În tabloul general al perioadei timpurii a primei epoci a fierului din Oltenia actuală, între grupurile cu ceramică decorată cu caneluri (1200-1000 î.Chr.) grupa Râureni are un caracter singular și prezintă foarte puține asemănări cu grupul Vârtop sau grupa Hinova din același areal.
De exemplu, forma de vas predominantă este vasul bitronconic cu marginea evazată dar, spre deosebire de același tip de vas din grupul Vârtop sau din necropola de la Hinova, la Râureni aceste vase sunt aproape exclusiv nedecorate și prezintă o perforație la bază, așa-zisa ”fereastră a sufletului”. Totuși, foarte puține exemplare prezintă proeminențe sau caneluri, dispuse sub formă de benzi înguste în ghirlandă sau orizontale, deasupra zonei de maximă rotunjire. Nu se regăsește la materialele din muzeu nici canelura oblică dispusă pe zona de maximă rotunjire, ceștile cu toarta supraînălțată sunt foarte rare, la fel și castroanele cu marginea invazată și decorate cu caneluri oblice. Caracterul particular al acestei grupe poate fi dat și de localizarea ei în zona izvoarelor sărate de la Ocnele Mari, astfel de zone fiind recunoscute drept unele de interferențe culturale ca urmare a comerțului cu sare din preistorie.
Conform modelului enunțat de acad. Al. Vulpe pentru mormintele de incinerație din această perioadă, funcția de urnă era dată vaselor bitronconice cu gât cilindric și marginea evazată, decorate preponderent cu caneluri. Acest tip de vas era folosit ca recipient pentru oasele calcinate fiind, în multe cazuri, acoperit cu un castron cu marginea invazată, pus cu gura în jos, ca un capac, ambele decorate cu caneluri oblice și în ghirlandă sau stea. Vasele adiacente sunt de cele mai multe ori cești cu toarta supraînălțată. În grupa Râureni, totuși, majoritatea mormintelor conțin un singur vas bitronconic nedecorat.
Descriere: Vasul nostru este fragmentar, face parte din categoria ceramicii fine, lutul a fost degresat cu nisip fin, este bine frământat, arderea este bună, pereții sunt bine neteziți și acoperiți cu slip netezit și lustruit și au o culoare brun-închisă, cu pete negre.
După formă, este un vas bitronconic cu contur pătrat în secțiune plan-orizontală, cu picior înalt, decorat deasupra zonei de îmbinare cu o bandă orizontală incizată formată din două linii orizontale, umplută cu linii incizate oblice.
Conturul pătrat al vasului nu este specific ceramicii decorate cu caneluri din perioada Ha A. Prezența acestui tip de vas în necropola de la Râureni l-a tentat pe arheologul I. Motzoi-Chicideanu să atribuie întreaga necropolă grupului Bistreț-Ișalnița de la sfârșitul epocii bronzului. Această încadrare a fost criticată inclusiv de Simona Lazăr. Cel mai probabil avem de-a face cu o tradiție (sau un import) de tip Bistreț-Ișalnița.
Informații oferite de către muzeograful Dan Moroianu.