Evenimentele startului secolului XX la Râmnic


1908 martie 1911 – sunt întocmite documentele  de construcţie a noului local al gimnaziului Lahovary, planul lucrării a fost executat de un colectiv compus din arhitectul N. Ghica Budeşti, iar conducerea întregului şantier i-a revenit arhitectului A. Referendaru. În 1909 a fost pusă piatra de temelie a actualei clădiri de pe strada General Praporgescu iar cursurile au demarat în data de 1 martie 1911 cu 155 elevi.

19 iulie 1908 – a fost înfiinţată fabrica de aramă cu motor de apă a d-lui Arnold Iarynay, de pe strada Călăraşi, nr. 142.

22 august 1908- un grup de tineri studenţi şi absolvenţi de facultate, având în fruntea lor drept preşedinte ales pe tânărul avocat I.G. Fărcăşanu înteme­iază societatea cultural- ştiinţifică „Juni­mea vâlceană”.

1 decembrie 1908 – se înaintează adresa Oficiului Poştal Telefonic – Tele­grafic din Râmnicul Vâlcii către primarul oraşului, prin care i se face cunoscut că este necesar să se construiască un nou traseu telefonic şi telegrafic, o dată cu darea în folosinţă a noului oficiu poştal de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, în 1909. Traseul va porni de la rampa CFR a drumului ce duce spre Ostroveni, peste platforma bâlciului, strada Traian până la pod, pe o porţiune a digului de protecţie a râului Olăneşti, strada Carol I şi de la Palatul Administraţiei Financiare, de pe Tudor Vladimirescu.

În 1908, A. Andreani construieşte un hotel cu două etaje pe bulevardul Tudor Vladimirescu, la etaj avea 12 camere, la parter 6, una pentru cârciumă şi biliard, şi în alte două camere restaurant. Tot în acest an este ridicat şi localul grădiniţei din curtea Bisericii Toţi Sfinţii, în spatele proprietăţii d-lui Toma Rădulescu. Construcţia este făcută de preotul Melete Răuţiu, antreprenor A. Copetti. 

În Catagrafia industriilor care funcţio­nau în oraş la 1908,situaţia se prezenta astfel: giuvargiu- 1, olari- 2, cărămidari – 5, fabrică de cărămidă şi ţiglă – 1, fierari şi potcovari – 12, fierari, constructori de căruţe şi trăsuri – 3, tapiţeri de trăsuri – 2, lăcătuşi – 3, tinichigii – 4, armurier – 1, alămărie- 1, ceasornicari – 2, dogari – 2, ro­tari – 5, strungari – 2, tâmplari -10, fa­brici de ape gazoase – 2, tapiţerii de mo­bilă – 2, fabrică de dopuri  de plută – 1, curelari şi şelari – 6, joagăr – 1, fabrici de mezeluri – 3, brutari – 2, covrigari şi plă­cin­tari – 2, cofetari – 4, fabrică de maţe us­cate – 1, frânghieri – 3, croitori de dame – 15, croitori de bărbaţi – 9, cojo­cari – 6, plăpumari 2, cizmari – 17, săpu­nar – 1, fabrici de lumânări -2, tipografii -2, ateliere de fotografie – 2, pieptănări – 2,ateliere de ploscării – 2, pălărieri – 2, mori de apă – 5, pivă – 1, poverne – 10, tăbăcării – 8, bragogeri – 2.

Tot în 1908, pe bulevard funcţionau atelierul mecanic Frantz Eitel, pentru fa­bri­carea de maşini agricole şi tâmplărie, înfiinţat la 1890 iar pe strada Călăraşi, la nr. 112, era moara „Sentinela” care pro­du­cea făină şi alte paste făinoase, înfiinţată de la 1886 la mare bătaie cu Moara Gheltz, de pe aceeaşi stradă şa numărul 196, dar înfiinţată cu un an mai devreme. Râmnicul anului 1908 se bucura de o industrie înfloritoare care se baza pe fabricile Simian, Şteflea şi Lupaş, Roşca, Ghibu şi Kleinerath, care aduceau piele şi opinci, toate situate între Abator şi Călăraşi.

Acesta este şi anul în care Gh. Şte­fănescu construieşte o modernă moară pe strada Călăraşi care folosea apa de pe Iazul Morilor iar la o inventariere a atelierelor şi micilor unităţi industriale din oraş, s-au descoperit un număr de 151 unităţi în funcţie cu 44 specialităţi. Acest boom economic se datorează şi afluxului tot mai mare de locuitori care, la 1908, atinge deja 7.990 suflete. 

La 1908, îşi desfăşura activitatea editura fraţilor Nicolantin, pentru impri­man­te şi cărţi poştale ilustrate plus libră­ria omonimă, de pe strada Traian. Între 1918-1920, la Râmnic funcţiona Tipogra­fia Poporului, condusă de V. Săndulescu şi Al. Presbiterianu.  

1 septembrie 1908 – în urma unei cereri făcute de către Irina Sterian către primăria oraşului prin care oferea fostele case Lahovary, lăsate dumneaei prin moştenire să fie cumpărate cu suma de 100.000 lei. La vânzare, s-a făcut inventarul acestora pentru a avea o evaluare corectă din care a rezultat:

1. locul împrejmuit cu zid solid de pia­tră, conform planului, situat în cea mai frumoasă poziţie din centrul Râmnicului, având suprafaţă de un hectar şi 2445 me­tri pătraţi, evaluat la suma de 74670 lei.

2 corpul principal de clădire cu un singur etaj, având 14 camere de locuit, cu pivniţă, construcţie de cărămidă fă­cută în parte pe vechile temelii şi aco­pe­rită cu tablă, în suprafaţă de 336,47 metri pătraţi, estimată la 33647 lei.

3. casa de locuit în curte, care avea ca dependinţe, construcţie din cărămidă şi acoperită cu tablă, în suprafaţă de 293,35 metri pătraţi, valoare 14667 lei.

4. grajd de zid, construcţie din nou făcută din cărămidă şi acoperită cu tablă, întinsă pe 275,82 metri pătraţi, socotită la 16549,20 lei.

5. casa grădinarului, din zid, 80,60 metri pătraţi, 322,4 lei.

6. magazie de scânduri, cu pivniţă de zid, 71,28 metri pătraţi, 1651,20 lei.

7. privata din grădină construită din zidărie, în stare ruinată, 23,70 metri pătraţi, 474 lei.

8. magazie de bârne, 26,10 metri pătraţi, 522 lei.

9. seră de flori, 94,50 m.p., 2835 lei.

10. seră de flori, 49,20 m.p., 984 lei.

11. seră în construcţie fier, bune condiţii, 72,50 m.p., valoare 2173 lei.

12. şopron deschis pentru scule agricole, din furci de lemn din stejar, bune condiţii, 70,20 m.p., 720 lei.

13 şopron deschis pe furci de stejar în grădina cu pomi roditori, stare me­diocră, 20 m.p., 100 lei.

14 şopron deschis pe furci de stajar, ruinat, 29,40m.p., 147 lei.

15. puţ adânc pentru apă, la 12 metri adâncime, cu ghizduri de lemn în stare bună, 150 lei.

16. şopron de vite, pe furci de stejar, ruinat, 25,06 m.p., 50 lei.

17. coteţ din lemn pentru păsări, 5 m.p., 25 lei.

18 pavaj în curte pentru vite, cu caldarâm în bună stare, 1732,65 m.p., 3465,30 lei.

19. idem caldarâmul din curtea principală, 714 m.p., 1428 lei.

20. zid piatră pentru împrejmuire către strada Lahovary, strada Radu de la Afumaţi şi Bld. Tudor Vladimirescu, înăl­ţime medie 3,5 metri, lungime 300 metri, 18.000 lei; idem ziduri de împrejmuire că­tre vecini în lungime de 100 metri, 2000 lei.

21. grajdul spre strada Lahovary, soclu de piatră şi poartă de fier la intrare, 31,90 metri lungime, 957 lei. 

Valoarea locului, cu toate dependin­ţele aflate şi a zidului de împrejmuire, se ridică la suma de 1784,20 lei. Se pro­pune ca parcul să fie reamenajat pentru un teatru de vară.

1909 – Şcoala Nr. 1 de băieţi şi Şcoala de fete aveau grădini şcolare foarte bine cultivate iar pe lângă prima instituţie funcţionau şi cursuri pentru adulţi conduse de Ilie M. Nicolaescu. Pe lângă şcoala de fete, fiinţau cursuri complementare şi şezători, conduse de către patru doamne institutoare.

În cursul acestui an, s-au dat mai multe serbări şcolare cu caracter carita­bil: Ilie Nicolaescu, directorul şcolii de băieţi, a dat trei astfel de petreceri cu elevii la fel ca şi Maria Ioanid, omoloaga de la şcoala de fete.

28 ianuarie 1909 – este renovat marele hotel Temelie, de pe strada Traian, casa a fost donată primăriei în 1886 iar finalmente a fost demolată în 1925, datorită degradării avansate în care ajunsese.

Între 1909-1910 se construieşte li­ceul Lahovary, pe locul fostului spital al ora­şului. Între 1909-1941, tipografia Matei Basarab a funcţionat pe Bulevar­dul Tudor Vladimirescu. 

7 decembrie 1910 – din planul de aliniere al oraşului, sectorul de străzi Toţi Sfinţii, după planul cartografic întocmit de către arhitectul C.Angelescu, se pot stabili următoarele: casele existente la întocmirea Catagrafiei din 6 octombrie 1899, casele care au fost demolate la deschiderea străzii Doamna Florica, tronsonul dintre strada Traian- Dorobanţi şi casele existente în catagrafie însă nu sunt poziţionate în planul de aliniere a oraşului la 1910. Aranjamentele carto­gra­fice ale planului, la est, strada Doro­banţi, la vest Carol I, la sud limita o for­mează casele de pe partea stângă a străzii Traian, casa Rădulescu, casa Procopiu, casa căpitan Leculescu, Casa C. Săvitescu, la nord, limita e o stradă des­chisă nouă, care mai târziu se va numi Temelie şi încă o stradă propusă pen­tru deschidere dar care nu s-a mai des­chis. Planul a fost împărţit în şase careuri.

1910 – în toamna acestui an, arhi­tec­tul Referendaru termină complet noul local, în stil vâlcean, pentru gimnaziul La­ho­­vary, după planurile arhitectului Ghica Budeşti. Tot în 1910, se înfiinţează Şcoa­la de Grădinărit din Râmnic, care a func­ţio­nat în cartierul Arhanghel, la doi kilo­me­tri de centrul oraşului şi care şi-a în­tre­rupt activitatea în luna noiembrie 1916.

Ziarul „Luceafărul”, nr. 15-16, pre­zen­ta oraşul, în acel an: „Un orăşel cu circa 7.000 de locuitori, cu clădiri şi insta­laţiuni moderne… de la gară, spre bule­vard, se ajunge în mijlocul oraşului, unde era un parc, cu straturi de flori şi fântâni săritoare. Oraşul e luminat cu electri­citate şi are multe aşezăminte folosi­toare: o baie publică, un hală unde se fac vânzări de carne şi peşte, un spital…”

La 1910 se construieşte şi casa familiei avocat Trătinescu, strada Carol I în timp ce pe General Praporgescu se găsea Biserica Comunităţii Luterane, ridicată de preotul R. Montzel.

Acesta este şi anul în care arhitectul Angelescu proiectează o intrare monu­mentală cu un zid de sprijin şi două scări de intrare în Parcul Comunal din Bld. Tudor Vladimirescu, care sunt şi execu­tate în acel an. Primăria ia decizia ca toa­tă energia electrică folosită  la cine­ma­tografele, cluburile, restaurantele, bode­gile, magazinele, ş.a.m.d. să fie înglo­bată în consumul particular pentru ilumi­nat şi nu poate fi evaluată separat.

În 1910 Nicolae Rodeanu constru­ieş­te o casă cu etaj pe strada Traian, la in­tra­rea în platforma bâlciului. La parter, va funcţiona şi atelierul de fierărie-rotărie.

Între 1910-1912 tronsonul Bld Tudor Vladimirescu, între strada Radu de la Afumaţi şi Carol I, este plantat cu castani pe ambele sensuri.