Eminescu, îndemn la neuitare…

Duminică, se împlinesc 125 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu – 15 iunie 1889 – şi acesta poate constitui un prilej de comemorare şi readucere aminte a operei acestui mare român. Poetul a murit prea de tânăr, avea doar 39 de ani, când sufletul său, care vibrase atât de mult şi care simţise şi trăise atât de profund, a urcat la Domnul, după o perioadă încărcată de multă suferinţă. „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi. Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii”. 

Nu intenţionez să vă ţin un curs de critică literară şi nici nu vreau să reiau dosarul anchetei morţii Eminescului, privit, tot mai des, prin prisma unei mari conspiraţii, ci doar să vă împărtăşesc câteva gânduri, pentru a-l primi în sufletele noastre pe acela care ne-a luminat spiritul şi istoria.

Este adevărat că a murit în condiţii dubioase şi asta ne face să interpretăm, în cele mai diferite moduri, acel moment nefast petrecut în casa de sănătate a doctorului Şuţu, dar mai important este că a rămas în memoria românilor prin versurile sale inegalabile. 

Mult mai puţin cunoscută îi este activitatea publicistică, una extrem de importantă pentru jurnalismul românesc. Deşi a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-şi câştige pur şi simplu existenţa. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educaţie politică, aşa cum îşi propusese. Eminescu a marcat în istoria românilor cel mai important moment de afirmare a identităţii naţionale, culturale şi spirituale.

Eminescu este cel mai mare propovăduitor al sufletului patriei şi al spiritualităţii sale. Preceptele trăirii întru Hristos sunt prezente, nu doar în versurile sale, ci şi în articolele din presa vremii. Biserica Ortodoxă este „mama spirituală a neamului nostru românesc” pentru Eminescu. El s-a arătat foarte indignat atunci când aceasta era ameninţată de uneltitorii din afara ţării. În accepţiunea sa, Biserica nu este doar cea dintâi Şcoală, ci şi instituţia care desăvârşeşte progresul instrucţiunii neamului românesc: „Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghiţirea prin poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e”. Aceste rânduri pot constitui o mostră a gândirii Eminescului care a trăit cu acestă convingere că întrunirea ecclesiei, sub acoperământul Domnului, este salvarea acestui neam.

Iată ce mărturiseşte Mihai Eminescu: „Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”.

Ne putem întreba ce s-ar fi întâmplat dacă eram contemporani cu Eminescu. Ne-am fi purtat altfel? Eu cred că nu. Avem atâtea exemple cotidiene care ne arată că nu ştim să ne respectăm şi să ne iubim valorile, indiferent din ce domeniu sunt ele. Mai bine să nu facem acest exerciţiu de imaginaţie pentru că ne-am întrista foarte tare.

Comemorarea lui Eminescu poate să marcheze un timp al reflecţiei care să facă legătura cu toţi marii scriitori pe care i-am avut şi care azi nu mai sunt printre noi. Acele minţi luminate pe care nu le-am luat în seamă decât după ce n-au mai fost vii. 

În această zi importantă, de comemorare, oferta culturală este cam săracă. Dar întotdeauna există o rază de speranţă şi aceasta vine, aşa cum spunea Eminescu, din credinţă, prin Biserica străveche a neamului. La Catedrala arhiepiscopală din Râmnic, Înaltpresfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, îi va întâmpina pe oamenii de cultură pentru a cinsti împreună pe marele poet şi de a se închina la icoana geniului său creator.