„Eminescu în cultura europeană”


Timp de o săptămână, între 9-13 octombrie 1989, s-au desfăşurat, la Roma şi Milano, lucrările unui solemn şi prestigios colocviu dedicat poetului român Mihai Eminescu de către Institutul şi Enciclopedia Treccani din Roma – prin iniţiativa directorului general al acestora, prof. Vincenzo Cappelletti de la Universitatea din Roma, precum şi de Universitatea din Milano şi Centrul italo-român de studii istorice din acelaşi oraş, centru condus de entuziasta profesoară Bianca Valota Cavallotti. Au participat emines­co­logi din Italia, Franţa, Germania Federală, Portu­galia, Spania, Anglia, Jugoslavia şi România, cea mai mare parte dintre aceştia fiind, în acelaşi timp, titulari ai Catedrelor de Limbă Română, din ţările citate, şi nu numai.

Lucrările s-au desfăşurat, în primele trei zile, în sediul impunător al Institutului Treccani din cen­trul Romei, fiind deschise de prof. Cappelletti, directorul general al acestui Institut, care şi-a exprimat satisfacţia de a fi promotorul unei asemenea manifestări culturale menită să facă cunoscută în lumea întreagă – prin acest Colocviu şi prin Actele lui care vor fi publicate ulterior – personalitatea lui Mihai Eminescu şi, totodată, ilustra spiri­tualitate a poporului român, pe care a cunoscut-o într-o adevărată incantaţie în timpul unei vizite întreprinse pe meleagurile cuceritoare ale loculurilor natale ale Lucea­fărului.

În prima zi, prof. Roberto Scagno de la Universitatea din Torino a vorbit despre „Mitopoesie şi aspiraţie la salvarea demnităţii în opera lui Eminescu”, Adam Puslojic, secretarul general al Uniunii Scriitorilor din RSF Jugoslavia („Eminescu, poet al spaţiului mioritic”), Georges Barthouil de la Universitatea din Avignon, („Poesia lui Eminescu, artă vie”), prof. Jean Louis Courriol de la Universitatea din Lyon, („Valoarea universală a poeziei lui Eminescu”), şi Helmuth Frisch de la Universitatea din Bochum („Rolul limbii germane în formaţia culturii lui Eminescu”). În a doua zi, prof. Marco Cugno, de la Universitatea din Torino, a vorbit despre „Dialogul lui Nichita Stănescu cu Eminescu: între «neliniştea influenţei» şi «rescrierea»”, Gisèle Vanhèse, de la Universitatea din Roma, despre „Autoportretul în poesia lui Eminescu”, George Lăzărescu, de la Universitatea din Bucureşti, despre „Facultatea picturală în poesia lui Eminescu”, Carlos Romero, de la Universitatea din Veneţia, despre „Poesia Steaua: o notificare spaniolă”, Ana Maria Mita, de la Universitatea din Madrid, despre „Coincidenţe tematice între Eminescu şi poetul spaniol Becquer”.

În a treia zi a comunicărilor de la Institutul Treccani din Roma, şi-au continuat expunerile prof. Pasquale Buonincontro de la Universitatea din Napoli, vorbind despre „Publicistica politică a lui Eminescu în Italia”, apoi prof. Bruno Mazzoni, de la Universitatea din Pisa, despre „Însemnări în legătură cu o nouă lectură a variantelor eminesciene” şi prof. Tatiana Nicolescu, despre „Dimensiunea temporală în proza lui Eminescu”.

Toate lucrările au fost continuate de discuţii de o rară competenţă şi slăvire a operei poetului român, cele mai multe dintre acestea fiind pur­tate în limba română, tocmai pentru a se de­mons­tra şi prin această participare directă, afi­ni­ta­tea şi omagiul nemărginit al tuturor, pentru opera lui.

Colocviul s-a continuat apoi, timp de alte două zile, la Milano, sub patronajul aceluiaşi Institut Treccani din Roma şi sub auspiciile Universităţii de Studii din Milano şi a Centrului italo-român de studii istorice, condus, acesta din urmă, de inimoasa profesoară Bianca Valota Cavallotti, nepoata istoricului savant Nicolae Iorga. În prima zi, lucrările au fost conduse de însuşi rectorul Universităţii din Milano, prof. Paolo Mantegazza, care a adresat un călduros salut celor prezenţi şi eminentul critic literar Franco Fortini şi au fost în continuare a doua zi la sediul Centrului italo-român de studii istorice. Tematica a fost aceea a versiunilor din opera lui Eminescu în celelalte limbi de circulaţie europeană, discuţii din care a reieşit multitudinea foarte variată a acestor versiuni, dar şi imperfecţiunea redării inspiraţiei şi graiului românesc eminescian, cu toată strădania şi zelul patetic al traducătorilor. Desigur că au fost remarcate cele cu adevărat reuşite, spre bucuria celor prezenţi. Au tratat această temă, oferind citate abundente, profesori şi exegeţi ai operei lui Eminescu, buni cunoscători ai limbii române, profesorii Helmut Frisch, Luisa Valmarin, Carlos Romero, Marco Cugno, Pasquale Buonincontro, Adam Puslojic şi alţii, subliniind, în acelaşi timp, şi rolul poeziei geniale a lui Eminescu în con­tex­tul literaturii europene, atât pentru epoca în care a trăit poetul, cât şi pentru aceea a zilelor noastre.

Colocviul organizat la Roma şi Milano în acest frumos octombrie de toamnă, favorabil unor discuţii luminoase în jurul celui mai mare poet al nostru, discuţii purtate de eminenţi şi pasionaţi exegeţi ai poeziei şi limbii române, cei mai mulţi propagatori trup şi suflet ai limbii şi culturii româneşti din Italia, Franţa, Germania, Spania, Portugalia, Jugoslavia etc., mulţi dintre ei titutari ai Catedrelor de Limbă şi Literatură română din aceste ţări, a constituit un adevărat eveniment istoric, pe drept cuvând de neuitat, şi de pomenit în cele mai frumoase amintiri culturale şi spirituale româneşti, în care Eminescu va rămâne pe veci ca un nepieritor şi strălucitor Luceafăr al poeziei noastre din toate timpurile.