După exemplul Borza, administratorul judiciar de la Oltchim face politică „din greu”!
După Remus Borza, administratorul judiciar de la CET Govora, iată că și Gheorghe Piperea – omologul de la Oltchim adoptă, de câtva timp, un discurs fățiș antiguvernamental cu tente de un naționalism discutabil și repetativ: conspirații, corporații, colonii. Chiar dacă, spre deosebire de maramureșean, nu a făcut oficial pasul spre politică, Piperea are muniție cât pentru o întreagă campanie: „Guvernul tehno – creat, premierul însuși, ministrul muncii, toți se opun majorării salariilor personalului sanitar și ale profesorilor. Motivația invariabilă: nu sunt bani, efortul bugetar suplimentar fiind calculat (nu se știe cum) la 4 miliarde lei. Se pare că guvernul tehno – creat preferă ca medicii, profesorii și asistentele să plece în continuare în străinătate, unde biro – creații de la Bruxelles se pot trata și întreține corporal. Ca să nu mai vorbim că, pentru Mințenia Pământului, au fost găsiți 50 de milioane lei (11 mil euro). Plus 600 de milioane de lei pentru ajutoare de stat acordate corporațiilor străine care activează în România (și care, sireacele, aveau neapărată nevoie de acest ajutor de stat, ca altfel își dădeau duhul). Plus încă 1,2 miliarde lei blocați numai anul acesta în Programul Prima casă (un ajutor de stat mascat acordat băncilor și dezvoltatorilor imobiliari). Pe de altă parte, dl Cioloș ar trebui să fie un pic atent la cele declarate recent de directorii din ANAF: corporațiile străine care activează în România ne-au prejudiciat în ultimii cinci ani cu circa un miliard de euro din taxe și impozite pe care nu le achită aici, în România, unde profitul se realizează, întrucât, prin artificii contabile acceptate tacit de autorități, își fabrică pierderi aici și profituri grase în Olanda, Insule Virgine de tip britanic sau olandez, Panama, Barbados, Liechtenstein etc.”.
Administratorul judiciar de la Oltchim continuă atacul la adresat Guvernului: „Cu acest miliard de euro pe care autoritățile române îl omit sistematic de cel puțin 5 ani, s-ar putea majora salariile medicilor, profesorilor, asistentelor, polițiștilor, militarilor, pompierilor etc. Acești oameni nu ar mai fi nevoiți să plece în pribegie pentru a-și câștiga existența (iar niște tehno – creați naivi nu s-ar mai lăuda că au reușit să obțină promisiunea de eliminare a vizelor de emigrare a românilor în Canada). Această majorare de salarii, absolut necesara din punct de vedere social si cultural, ar putea crea competitivitate cu sectorul privat si, natural, salariile din privat s-ar alinia, de unde ar reieși relativ rapid și o reală competitivitate economică aptă să scoată România din starea de colonie a celor câtorva corporații globale care s-au înstăpânit aici. De fapt, pornind de la un raport al BNR din 2015, din care rezultă că un număr de peste 250 de mii de firme (în rândul cărora, la loc de «cinste», regăsim și marile corporații care fac cam 93% din PIB-ul României) «lucrează» în pierdere de minim 9 ani, am ajuns la niște cifre colosale care s-ar putea colecta la buget, dar care sunt omise cu seninătate de tehno – creați. Aceste firme nu au intrat în faliment, așa cum te-ai fi așteptat, ci au continuat să existe, trecând pierderile, prin intermediul procedeului contabil al reportării lor pe următorii 5-7 ani, la cheltuieli deductibile. Acest lucru înseamnă, pur și simplu, «scutirea» de la plata impozitului pe profit și a impozitului pe dividende. În plus, întrucât TVA-ul pentru mărfuri exportate în spațiul UE este zero, dar exportatorul are drept de deducere a TVA-ului aferent propriilor cumpărături din țară, TVA-ul deductibil este rambursat exportatorului de către stat, ceea ce îi face pe exportatorii în UE, mai ales pe cei care efectuează operațiuni intra-grup, și mai «competitivi», căci nu numai că nu aplică TVA mărfurilor și serviciilor pe care le exportă, dar mai și primesc înapoi TVA-ul aferent mărfurilor și serviciilor pe care le cumpără din țară. Cumulat, cei de la BNR au calculat, pentru perioada 2005 – 2012, o pierdere totală a acestor companii de 103 mld lei. Făcând niște estimări de taxe și impozite evitate prin acest artificiu contabil al pierderilor transformate în cheltuieli deductibile și prin practicarea prețurilor de transfer, mi-a reieșit că în fiecare an minim 2,5 mld euro. Înmulțită cu 8 ani, această sumă capătă proporții: 20 de miliarde de euro! Înmulțită cu 11 ani (raportul BNR din 2015 era cantonat la anul 2013; nu putem crede că lucrurile s-au schimbat în 2016; dimpotrivă), suma devine colosală: 27,5 mld euro! Aceste sume nu se încasează la bugetul de stat exclusiv pentru că autoritățile, împănate cu foști lucrători în conglomeratele de consultanță care se ocupă cu coafarea contabilității corporațiilor, cu auditul și, la nevoie, cu acoperirea prin falimente mascate a falimentelor frauduloase de corporații, închid ochii la aceste artificii contabile (în timp ce pe noi, simplii contribuabili, ne execută silit pentru amenzi, culmea, achitate, în urmă cu 5 ani). Niște tehnocrați propriu-ziși și niște experți neafectați de mandate ale corporațiilor globale nu ar rata aceste oportunități. Până când se va elimina «principiul» ușii circulare (intri expert, ieși sef de corporație, așa cum a făcut dl Barosso), România va rata cu zâmbetul pe buze aceste oportunități. Deci, hai liberare!”.