Două volume, un scriitor: Nicicând, prea târziu…

La  Muzeul de Artă-Casa Simian, a avut loc, vineri după-amiază, în faţa unui public distins, lansarea a două volume de versuri semnate de poetul Vasile Răvescu: „EPIGRAME POLICROME DIN PERIOADA PORTOCALIE’’, Ed. Rawexcoms, 2012 şi „RIME TÂRZII’’, Ed. Detectiv literar, 2012.

Personalitatea scriitorului a fost prezentată de scriitorul Neagu Udroiu, care a subliniat conexiuni de biografie ale poetului cu ţinutul vâlcean. Este vorba de perioada când, în calitate de corespondent de presă pentru judeţul Vâlcea al unui cotidian central,Vasile Răvescu a desfăşurat o remarcabilă activitate pentru informarea cititorilor din întreaga ţară cu privire la evenimentul local, racordat interesului naţional, la geografia şi istoria locurilor, la tradiţii, la autentice valori prin care oamenii trăitori în spaţiul subcarpatic definit de simboluri eterne, precum Horezu şi Cozia, Arnota şi Mânăstirea Dintr-un Lemn, Anton Pann şi Antim

Ivireanul, amenajările hidroenergetice  de pe Lotru şi Olt, participă, vizibil şi durabil, la definirea întregului românesc.

Despre creator a depus mărturie  poetul Ion Andreiţă: „Vasile (Bazil, Bebe – cum i se spune îndeobşte), este un scriitor care nu s-a prea luat în serios, a spus amicul său de amar de vreme. De ce? Dintr-o prea mare dragoste de viaţă şi risipire în semeni, cum se ştie, şi el de stirpe olteană, dar mai din sudul ţaratului nostru comun, a continuat Ion Andreiță. Gazetar de talent, ne-a amintit el, poezia pulsa în reportajele lui Răvescu discret şi elegant. Roşie ca o mireasă, aşteptată la Altar, înflorită, neculeasă… Poezia propriu-zisă întârzia însă să apară. Până acum, se destăinue eliberat vorbitorul, când a irupt ca un râu ţinut prea mult în zăbala subterană a pământului. A irupt cu forţă, cu nostalgie, cu întregul alai al draostei de viaţă şi de semeni.”

Au fost citite  fragmente din cele două volume trimise spre biblioteci şi către cititori. Poetul Ion Andreiţă, nedisimulat admirator al confratelui său Vasile Răvescu, în care vede un ins  „tot mai des acasă, cu inima înflorită ori răvăşită de iubire”, a găsit cu cale să încheie cu aceste versuri din poezia-epitaf a volumului „Rime târzii”, intitulată „Măr Domnesc”:

„ Fă-mă, Doamne, măr Domnesc/ Primăvara să-nfloresc/ Vara-toamna să rodesc/ Iernile să le hrănesc/ Şi când toate se sfârşesc/ Să rămân tot măr Domnesc.”

Sunt dator şi cu o precizare: Vasile Răvescu s-a născut în Domneşti-Argeş…

Îl voi mai cita odată pe prezentator cu privire la poetul de Domneşti: Fie bine venit în livada poeziei româneşti!