Despre tipografiile şi tipografii vechiului Râmnic (2)
Cel mai reprezentativ, atât ca act editorial cât şi ca realizare tipo-tehnică este Antologhionul tipărit în 406 foi, în anul 1705, care conţine slujba pentru sărbătorile sfinţilor.
Liturghierul din anul 1705, tipărit la Râmnicul Vâlcii este al treilea în limba română. Tot în 1705, se tipăreşte Învăţătura pre scurt pentru taina pocăinței, 25 de foi, tipărit cu negru, în 18 rânduri pe pagină, socotit ca un îndreptar în activitatea preoţilor în biserică.
Cărţile tipărite de Antim, sau sub patronajul lui, se disting prin înfăţişarea lor artistică şi reprezintă un studiu de înflorire în dezvoltarea artei noastre tipografice.
„Tomul bucuriei”, tipărit în 1705, scris în limba greacă în 640 de pagini cu 40 de rânduri pe pagină, face parte din tipăriturile importante realizate de Antim la Râmnic. În 1705, el deschide la Râmnic o şcoală, de pomană, adică gratuită, pentru copii sub îndrumarea dascălului ardelean Ivan Făgărăşanul.
În scaunul episcopal este numit Damaschin Voinescu (1708-1725), care continuă munca de tipărire a cărţilor necesare slujbelor bisericeşti. Activitatea sa are loc în timpul ocupaţiei Olteniei de către austrieci, iar cea mai mare parte a cărţilor tipărite la Râmnic au fost traduse chiar de către Damaschin. Tot în vremea lui, se tipăreşte un Caeslov, în 1724, la fel în acel an, vede lumina tiparului „Învăţătura despre şapte taine”, iar în 1725, se tipăreşte o psaltire.
În modernizarea tipografiei de la Râmnic o contribuţie are şi Inochenţie, episcop între 1727-1735, care continuă activitatea de tipărire a mai multor cărţi, printre care se remarcă „Molitvelnicul” (1730), „Triodul” (1731), „Liturghierul” (1733), „Catvasier” (1734). În anul 1736, la tipografiei Episcopiei activa tipograful Mihail Atanasievici, care reînnoieşte literele tipografiei.
Un alt episcop cu dragoste pentru arta tipăririi de cărţi bisericeşti a fost şi episcopul Climent (29.06.1735 – 08.05.1749) care tipăreşte nu mai puţin de 13 cărţi. Trebuie adăugat şi că, la vremea aceea, tipografi în cadrul Episcopiei activau Dimitrie Pandovici, Popa Mihai Athanasievici, Lavrentie care lucra aici de prin 1737 până la 1760.
Prin 1746, tot la Râmnic, lucra gravorul Mihai Athanasievici. În Acatistul tipărit la Râmnic, în 1746, la finele textului, avem numele său, la fel şi pe un Octoih din 1750, apărut tot la Râmnic.
Printre tipăriturile executate la tipografiei Episcopiei se află şi Mineiu, carte religioasă a bisericii având în cuprins slujbele sfinţilor şi sărbătorile din toate zilele celor 12 luni ale unui an.
În 1741, la Râmnic, se plătea în natură tipografiei Episcopiei pentru u minei, se da o livadă de pomi sau se plătea în jur de 50 de florini. Se mai ştie că în 1752, erau duse cărţi de la Tipografia Râmnicului la Arad, în număr de circa 200 de către legătorul de carte Oprea. În decursul anului 1759, legătorul de carte Mihai Râmniceanu, originar al locului, cumpără cărţi de la tipografia Episcopiei pe care le ducea în Transilvania şi Moldova. Pe un ceaslov, tipărit la Râmnic, în 1774, se află în Frontispiciile de compoziţie tipografică numele zeţarului Ion.
Pe o psaltire din 1779, tipărită la Râmnic, se găsesc numele celor patru zeţari: Ghenadie (care lucrează la Râmnic între 1779-1794), Dobre Caraman, Ene Caraman şi Şerban Groşar (care lucrează între 1779-1781).